În etiologia tulburărilor de anxietate, ca de altfel și în cazul altor tulburări psihice, vorbim de o interacțiune de mai mulți factori genetici/biologici, psihologici și sociali (cunoscuți sau prea puțin cunoscuți), unii care predispun, alții care precipită și alții care favorizează dezvoltarea afecțiunii.
Există o vulnerabilitatea genetică care dacă interacționează cu situații stresante sau traumatice pot produce sindroame clinice.
Stresul cronic este fără îndoială un factor important în etiologia anxietății.În mod clar, în ultimul an, în perioada pandemiei, tulburările de anxietate s-au intensificat. Fie că vorbim de anxietate socială, tulburare de panică, de fobii specifice dar mai ales de anxietatea de sănătate (dacă am COVID-19, ce mă fac?). Într-un studiu cu peste 1200 de tineri publicat la Editura Polirom am subliniat că una din trei persoane a experimentat stări de anxietate (fetele mult mai anxioase decât băieții). Și am demonstrat statistice ceva esențial și de reținut: anxietatea nu a fost influențată de veniturile familiei, de numărul persoanelor dintr-o familie, de implicarea sau neimplicarea într-o relație emoțională sau de nivelul de studii. Anxietatea pur și simplu te afectează.
Diferențiem însă între un anumit tip de frică, de o nesiguranță sau chiar de o anxietate experimentată la un moment în viața noastră, ca o reacție normală la situații sau factori care ne amenință. Reacținăm emoțional uneori disproporțional. Însă, în cazul persoanelor cu tulburări de anxietate vorbim de îngrijorări frecvente, de frici intense, excesive și persistente, de ganduri care parcă nu ne mai ies din minte, care revin și revin, de raționamente greșite. Pentru unele persoane aceste stări se întind pe cea mai mare parte a zilei, pe mai multe zile/săptămâni astfel încât funcționarea normală personală, familială, socială este împiedicată.
Oamenii în general încercă să le controleze, să-și preocupe timpul cu alte activități, însă o stare bruscă de frică intensă poate duce la un atac de panică, când simți că nu mai poți respira, când transpiri, tremuri, simți cum bătăile inimii sunt accelerate și ai sentimentul că ceva rău se poate întâmpla (”dacă nu mai pot respira, dacă mor, dacă sunt singur și nu vine nimeni în ajutor”). Stările repetate de panică pot să afecteze calitatea somnului, iar a doua zi să nu te mai poți concentra la activitățile curente.
Cea mai mare greșeală pe care o facem este că încercăm să căutăm și să adoptăm diverse atitudini și false soluții care nu doar că nu ne ajută să ne tratăm anxietatea, dar ne-o agravează. Ba mai mult ne interesăm pe toate tipurile de forumuri online, citim și dăm crezare unor remedii deloc științifice.
Pentru reducerea unei anxietăți de intensitate mică există atât linii telefonice gratuite cat și aplicații și serviciile mobile care vizitează anxietatea. Ultima oară am identificat peste 15.000 (unele gratuite), regăsite în App Store sau Google Play însă trebuie să reținem că acestea nu înlocuiesc psihoterapia. Ele pot fi folosite de multe ori ca ajutor pentru a crește motivația celor care se află deja într-un program de psihoterapie a anxietății. În cazul persoanelor diagnosticate cu tulburări de anxietate care afectează grav funcționarea biopsihosocială recomand examen psihiatric și medicație anxiolitică.
O anxietate netratată este corelată cu abuz de substanțe și depresie dar și cu risc pentru evenimente cardiace.
Alteori primim sfaturi contraproductive de la familia sau prieteni:
Ce să nu spui unei persoane cu anxietate:
1. Of, iar începi cu nebuniile tale
2. Calmează-te, nu ai nimic, nu vezi că exagerezi
3. E doar în capul tău
4. Hai bea ceva (alcool), o să te simți mai bine
5. Bă, nu e chiar așa o mare scofală, alții au probleme și mai grave
6. Nu depui suficient efort ca să scapi de gândurile tale obsesive. Tu ești de vină
7. Nu te mai gândi, mergi înainte
8. Ești un ciudat
9. Nu ai niciun motiv să te îngrijorezi
10. De ce nu poți sa fii mai pozitiv !
Persoanele care suferă de anxietate se pot simți singure, se pot simți neînțelese și pot simți că nimeni nu îi încredere. Nu le judeca, nu critica. În schimb, poți să arăți că îți pasă, că ești lângă el, că îl încurajezi să programeze o ședință de evaluarea psihologică. Și poți să îi spui următoarele cuvinte:
1. Respiră încet și adânc
2. Știu că nu e vina ta și că nu-ti poți controla senzațiile
3. Această stare va trece și tu știi asta
4. Sunt aici lângă tine te poți baza pe mine
5. Te ajută dacă stau lângă tine?
6. Spune-mi ce simți acum?
7. Spune-mi ce vrei să fac pentru tine
8. Haide să mergem undeva unde e liniște, haide să ne plimbăm.
articol integral
Psiholog Copăceanu: mihai.copaceanu8@gmail.com 