Cercetările arată că un singur episod de consum excesiv de alcool — aproximativ patru băuturi pentru femei și cinci pentru bărbați (echivalent cu aproximativ 4–5 pahare de vin (600-700ml), 4–5 halbe de bere (1.7 L) sau 4–5 pahar de tărie ( 200 ml) consumate într-un interval de două ore — poate afecta rapid intestinul. Chiar și la adulții sănătoși, o cantitate mare de alcool poate slăbi mucoasa intestinală, făcând intestinul mai permeabil și permițând bacteriilor și toxinelor să pătrundă în sânge. Acest fenomen este cunoscut drept „intestin permeabil” (leaky gut).
Ce se întâmplă în intestin după un episod de consum excesiv de alcool
Cercetătorii de la Beth Israel Deaconess Medical Center (BIDMC) au descoperit că alcoolul consumat în exces afectează diferite zone ale intestinului:
Chiar și un singur episod de consum intens poate provoca leziuni ale intestinului.
Aceste leziuni atrag celule imune numite neutrofile, care se adună în mucoasa intestinală.
Neutrofilele eliberează structuri numite NETs (neutrophil extracellular traps), care dăunează intestinului subțire și slăbesc bariera intestinală.
Când bariera este slăbită, toxinele bacteriene pot pătrunde în sânge, declanșând inflamație în organism.
Descoperiri importante
Chiar și un singur episod de consum excesiv de alcool poate provoca inflamații semnificative în intestin.
Blocarea NETs printr-o enzimă specială reduce prezența celulelor imune în intestin și limitează scurgerea bacteriilor, prevenind astfel o parte din daunele produse.
Concluzia cercetătorilor
„Știm că alcoolul în exces afectează intestinul și poate expune ficatul la substanțe bacteriene dăunătoare, însă nu cunoșteam exact cum reacționează intestinul în etapele timpurii,” a explicat autorul principal al studiului. Studiul arată că chiar și un singur episod de consum excesiv de alcool poate declanșa inflamație și poate slăbi bariera intestinală, ceea ce poate fi primul pas spre afectarea sănătății intestinale și hepatice legate de alcool.
Gyongyi Szabo, MD, Ph.D., Chief Academic Officer at BIDMC and Beth Israel Lahey Health.
Articolul integral este acesta Scott B. Minchenberg et al, Unraveling the gastrointestinal tract’s response to alcohol binges: Neutrophil recruitment, neutrophil extracellular traps, and intestinal injury, Alcohol, Clinical and Experimental Research (2025). DOI: 10.1111/acer.70196
Dacă ai aflat că adolescentul tău vapează, este firesc să simți mai multe emoții negative de la frustrare la furie sau dezamăgire. Totuși, un copil are nevoie de ajutor pentru a renunța definitiv la vaping (asta dacă își dorește).
În primul rând, sunt mai mulți factori care contribuie la atractivitatea și popularitatea țigărilor electronice astăzi, mult mai atractive decât cele clasice. Au devenit mai ieftine, le poți cumpăra cu ușurință (din benzinărie sau online), sunt ușor de ascuns într-un buzunar, sunt accesibile pe tot parcursul zilei, chiar și la școală în pauză, în autobuz, nu nu au miros urât, dimpotrivă conțin o mulțime de arome atrăgătoare și mai ales au o puternică influență socială (”toți colegii mei au vape”) și încă ceva: pentru mulți tineri reprezintă o modalitate de a face față provocărilor de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea sau depresia. În plus, majoritatea tinerilor nu percep vapatul ca fiind ceva dăunător și nici nu se consideră dependenți (”pot oricând să mă las, dar nu vreau”).
În al doilea rând, este foarte posibil să aibă nevoie de mai multe încercări pentru a renunța definitiv la vapat. Nicotina afectează creierul în dezvoltare și provoacă dependență. E nevoie de timp pentru ca pofta de nicotină să scadă atunci când încearcă să renunțe. Câteva idei.
1.Vapingul a devenit o epidemie
Gândește-te la acest adevăr. 1 din 5 elevi de liceu au declarat că au folosit țigări electronice, deci este nu doar la modă, cât este deosebit de larg răspândit, este normalizat și acceptat. Ce-i rău în asta, ar spune orice adolescent.
2. Pune întrebări deschise
Răspunsurile adolescentului te ajută să găsești modalități de a-l susține.
Descrie-mi cum a fost prima dată, în ce context ai vapat? Dar NU spune „ de ce ai vrut să încerci, eu am avut încredere în tine, m-ai dezamăgit”- asta deja induce critică și judecată, efectul fiind cel de apărare, refuz și închidere în sine. Încurajează-l să-ți descrie acea experiență tocmai pentru a cunoaște mai mult despre aspectele emoționale, sociale, culturale, etc.
Ce îți declanșează pofta? Ce simți când fumezi? Dar după?
Ce te-a stresat în ultima perioadă? Și poate cea mai importantă întrebare:
Cum te-aș putea ajuta să renunți mai ușor?
2. Fii răbdător și evită sancțiunile fără eficiență
Sevrajul provocă iritabilitate, așa că va trebui să fii cât mai înțelegător posibil. Adolescentul va reacționa cu furie că a fost depistat, cu și mai multă furie dacă vorbești de urmări și pedepse.
Evită acele consecințe fără rost ”îți iau telefonul, nu mai ieși din casă, nu te mai vezi cu Andrei (din cauza lui te-ai apucat) sau ești pedepsit? Până când….până decid eu…”
Nu doar că sunt complet eficiente, dar arată clar cât ești de frustrat și mai ales că nu ai înțeles nimic din comportamentul lui ca adolescent.
3. Evită morala și predicile. Nu au niciun rost, nicio eficiență
” Eu mă chinui să muncesc, să ai bani de buzunar și tu arunci banii pe țigări”
Evită, ca părinte, să te centrezi pe detalii despre sănătatea fizică și emoțională transmise într-un mod grav și de speriat, pentru că nici astea nu funcționează. Nu are niciun efect. El nu simte și nici nu crede toate grozăviile pe care vrei să i le spui, chiar dacă au o bază științifică ”O să mori, vrei să faci cancer, etc!”
4. Ajută-l să elimine tentațiile
Încurajează-ți adolescentul să scape de toate dispozitivele și produsele de vaping, adică să le arunce.
Încurajează-l să elimine tentațiile contextului în care vapează. Ce vei face când vei fi cu prietenii/colegii tăi care vapează? Vei pleca sau vei rămâne cu ei? Crezi că poți rezista? Ce vor spune despre tine că te-ai lăsat?
5. Încurajează-l să aibă un plan, un plan cu multe variante pe care el să-l gândească și să și-l asume
a) dă unfollow la orice branduri de nicotină sau influenceri de pe Insta/TikTok care promovează vape-ul sau au promoții.
b) întreabă-l ce soluții crede el că ar putea fi eficiente pentru a face față poftelor.
c) ajută-l să stabilească o zi/dată pentru renunțare
Fie mai târziu (când se simte pregătit), fie cat mai curând. Acest lucru va marca diferența dintre adolescentul dependent de nicotină și versiunea lui/ei liberă de nicotină.
d) Încurajează-l să le spună altora despre data la care va renunța; îi face și pe prietenii săi să fie responsabili și să-l ajute (dacă sunt prieteni buni). Poate un prieten vrea să renunțe împreună.
e) identifică împreună cele mai frecvente momente din zi, în care consumă și ce ar putea să facă în schimb
ex.te ajută guma de mestecat sau niște mingi antistres?
În toată perioada aceasta, adolescentul se poate simți abătut, iritabil, anxios, neliniștit sau agitat va avea probleme de concentrare, va avea probleme cu somnul, se va simți mai flămând decât de obicei, se va gândi mai mult la vapat. Sau va putea reuși pur și simplu fără niciun ajutor, fără niciun simptom de sevraj, fără să renunțe la prietenii săi.
Când Jane și-a prins fiica de 12 ani cu o țigară electronică, a crezut că a fost un incident izolat.
Însă, după ce a vorbit cu ea, Jane a aflat că fiica ei vapa în mod regulat și folosise mai multe vape-uri de la începutul anului școlar, în septembrie.
„Le compara cu dulciurile și a trebuit să-i explic cum îi pot afecta sănătatea, dar nu știu ce altceva mai pot face”, a spus ea.
După ce a insistat, Jane a aflat că fiica ei cumpărase vape-urile de la un coleg de clasă, chiar în incinta școlii.
Jane auzise inițial zvonuri de la alți părinți că fiica ei și alți copii vapasera la o petrecere și a confruntat-o câteva zile mai târziu.
„La început mi-a spus că abia s-a apucat. Apoi mi-a spus că a încercat multe tipuri diferite de vape-uri și că toată lumea le folosește la petreceri.”
Jane a spus că fiica ei i-a mărturisit că a început să folosească vape-uri în septembrie.
„Am simțit atât de multe emoții. Am fost șocată și dezamăgită. Mi-e teamă că asta ar putea duce la fumatul țigărilor sau la încercarea altor droguri. Cum o opresc să facă asta?
Cineva vinde aceste vape-uri copiilor – și asta este ceea ce trebuie oprit.”
Nu doar că este ilegal să vinzi vape-uri oricărei persoane sub 18 ani, dar este și ilegal să le cumperi pentru cineva minor.
În ciuda regulilor, copiii din întreaga țară reușesc în continuare să pună mâna pe ele.
Statisticile organizației caritabile Action on Smoking and Health, din sondajul Smokefree GB Youth Survey despre vaping, indică faptul că, în 2025, 20% dintre tinerii cu vârste între 11 și 17 ani din Marea Britanie au încercat vapingul, o creștere față de 18% în aceeași perioadă din 2024.
Ca răspuns la îngrijorările tot mai mari legate de utilizarea țigărilor electronice în rândul copiilor de vârstă școlară, Consiliul Municipal Nottingham lansează un program anti-vaping pe doi ani, care va fi implementat la începutul anului. Există temeri că vapingul reprezintă o poartă de intrare către dependența de nicotină, vape-urile de unică folosință atrăgând copiii și tinerii prin aromele lor fructate și prețurile scăzute.
Jane, din Nottingham, și-a găsit fiica cu o țigară electronică de unică folosință, care au fost interzise în iunie.
Ea a spus: „Fiica mea îmi spunea că, pentru că au gust de piersică și vată de zahăr, nu pot fi rele pentru ea.
Mi-a spus că sunt ca niște dulciuri și a trebuit să stăm de vorbă despre toate riscurile pentru sănătate. Acesta este un lucru care ar trebui făcut în școli.
Acum îi iau banii de buzunar și controlez cu cine socializează, încercând să opresc problema. Nu vreau să fac asta, dar nu am de ales.
Sunt promovate către copii, iar acești copii nu sunt educați cu privire la pericole.”
Luke Thomas lucrează la NG Vape în West End Arcade, în centrul orașului Nottingham, care funcționează din 2013.
„Copii de doar 10 ani intră în magazinul nostru și încearcă să cumpere vape-uri.
Îi refuzăm și cerem întotdeauna act de identitate, dar știm că în alte locuri acest lucru nu se întâmplă mereu.”
Thomas dorește ca guvernul să introducă licențe pentru magazinele care vând vape-uri, pentru a se asigura că industria este mai bine reglementată.
„Unul dintre principalele motive pentru care magazinele pot vinde vape-uri copiilor este faptul că nu ai nevoie de o licență pentru a le vinde – așa că oricine își poate deschide un magazin și face acest lucru.”
Legislația din Regatul Unit nu impune în prezent magazinelor să aibă o licență pentru a vinde vape-uri, însă guvernul încearcă să schimbe acest lucru prin proiectul de lege privind tutunul și vape-urile.
Conform legislației propuse, „doar afacerile responsabile” care dețin o licență ar avea voie să vândă vape-uri, iar cele prinse că încalcă regulile ar putea primi amenzi nelimitate sau sancțiuni pe loc de 2.500 de lire sterline.
Dl Thomas a mai spus: „Obligativitatea licențelor ar putea ajuta la rezolvarea problemei, dar nici nu ar trebui să fie prea dificil să obții o licență, deoarece acest lucru ar putea afecta magazinele mici.
Clienții obișnuiți nu ar trebui să fie afectați prin prețuri mai mari dacă vape-urile devin mai greu de obținut. Nu este corect.”
articol publicat de Miya Chahal in 5 ianuarie 2026 pe BBC.COM
Crăciunul în Marea Britanie: poate că nu ninge prea mult, dar e destulă pulbere albă în aer. Pentru dealerii de droguri recreaționale, perioada sărbătorilor este vârful de activitate. „În fiecare decembrie, vânzările de cocaină cresc cu 50%”, îmi spune un dealer experimentat de droguri de petrecere, care nu dorește să fie numit. „Perioada de dinainte de Crăciun este cea mai aglomerată din an.” De ce? „Pentru că cocaina merge cu băutura așa cum merg cartofii copți cu curcanul. Au fost inventate una pentru cealaltă.”
Unde este alcool, de obicei este și cocaină. Iar în mijlocul freneziei alcoolice a petrecerilor consecutive de la serviciu și de acasă, a diverselor evenimente sociale și nopților de club din decembrie, consumul acestui „ingredient” ascuns explodează, nu doar în Marea Britanie, ci în toată Europa. La Atena, anul trecut, oamenii de știință au constatat că utilizarea cocainei s-a dublat în perioada sărbătorilor, de la 1 kg la aproape 2 kg pe zi. Între timp, o petrecere de Crăciun organizată de Liverpool Football Club în celebra catedrală a orașului a fost întreruptă anul trecut după ce au fost găsite pliculețe goale de cocaină în toalete.
Datorită ușurinței de utilizare și efectului energizant, de scurtă durată, este un drog care s-a integrat perfect în cultura modernă a băutului, menținând oamenii vorbind și bând mai mult timp fără senzația de a fi prea „duși”, așa cum se întâmplă pentru unii cu ecstasy, canabisul sau psihedelicele. Pub-urile, barurile și cluburile de noapte pot avea arhitectură anti-consum de cocaină în toalete, dar milioanele de băuturi suplimentare consumate datorită cocainei au crescut fără îndoială profiturile economiei de noapte. Deși, fiind un inhibitor al apetitului, probabil a afectat vânzările de mâncare ale localurilor.
De Crăciun, pentru dealeri, vânzările de cocaină încep să se adune de la sfârșitul lui noiembrie, în jurul Black Friday. În timp ce unii încă operează exclusiv din vorbă în vorbă, mulți își fac reclamă prin mesaje drăgălașe, pline de emoji, pe WhatsApp și Telegram. Ca mult marketing din zilele noastre, tonul este șugubăț și prietenos. Este și foarte ancorat în actualitate. De exemplu, la câteva ore după moartea Reginei Elisabeta a II-a, în septembrie 2022, dealerii trimiteau mesaje oferind reduceri, în onoarea ei, la grame de „King Charlie”. Luna aceasta, desigur, mesajele sunt toate despre a avea un „Crăciun alb”.
Potrivit dealerului de droguri de petrecere, care deservește o clientelă londoneză înstărită din „înalta societate”, ce include modele de top, actori și rapperi de prim rang — „dar niciodată politicieni, dacă nu-l punem la socoteală pe gigoloul care urma să viziteze unul” — decembrie este luna ofertelor la cantități mari. Prețul lui obișnuit este unul piperat, 110 lire sterline — dublu față de media din Marea Britanie pentru un gram de cocaină — din cauza, spune el, „calității foarte înalte” a produsului său. Dar în ultima lună, majoritatea clienților au cumpărat „cinciuri” [cinci grame], pe care le vinde cu 370 de lire.
Cei aflați în prima linie a eforturilor Europei de a opri fluxul de cocaină care ajunge pe continent pentru a alimenta dealerii de stradă sunt foarte conștienți de creșterea sezonieră a pulberii albe.
„Crăciun alb — aceasta este perioada în care pulberea albă cade în masă din cer”, a remarcat Kristian Vanderwaeren, șeful departamentului belgian de vamă și accize, în decembrie 2022, după ce ofițerii au confiscat zece tone de drog destinate sezonului festiv de petreceri din Europa, de pe o navă cargo în portul Anvers.
Dar cocaina nu este doar pentru Crăciun. Este și pentru sport – sau, mai precis, pentru a fi prizată în timp ce te îmbeți și te uiți la sport. Acest lucru nu este surprinzător pentru un drog care a devenit ceva obișnuit în Marea Britanie, de la puburile muncitorești până la petrecerile fastuoase ale școlilor private. Cocaina face parte din cultura tribunelor de fotbal încă din anii 1980, dar acum este o componentă normalizată a mersului la meciuri, de la ligile inferioare până la locurile luxoase de la Chelsea. Și nu este vorba doar de fotbal; se prizează și în lumea curselor de cai – inclusiv de către unii dintre jockeyi – precum și la marile evenimente de rugby, darts și cricket.
„Am stat de nenumărate ori în afara stadionelor Oval și Lord’s”, spune dealerul. „Un lucru la cricket este că e o sesiune de băut care durează toată ziua. Așa că telefoanele încep să sune pe la 2–3 după-amiaza, când sunt deja bine amețiți, pentru că beau de la ora 10 dimineața.”
Nici explozia de cocaină de Crăciun, nici creșterea vânzărilor generate de marile evenimente sportive nu ar fi posibile fără implicarea grupărilor de crimă organizată responsabile de transportul drogului în cantități mari din America de Sud către porturile Europei. Însă problema este că profiturile uriașe obținute de bandele de traficanți din circulația acestei cantități de cocaină ajung să destabilizeze țări întregi, nu doar în America de Sud, ci și în Europa, prin răspândirea corupției și a violenței. Nu tocmai în spiritul Crăciunului, până la urmă.
Adolescența este astăzi o temă îndelung dezbătută, ea fiind mai ales prioritară în relațiile între părinți și copii. Psihologii consideră, pe bună dreptate, că adolescența, dar și pre- și postadolescența sunt episoade în viață în care pot adesea apare turbulențe și relații dificile cu părinții.
Explicația psihologilor este simplă: la aceste vârste copiii se confruntă cu cea mai mare pondere de probleme legate de personalitatea lor. Este vorba de orientarea sexuală, orientarea profesională, opțiuni și frământări privind ideea de familie și de parentalitate. În acest fel, în definirea personalității tânărului/tinerei, presiuni către opțiuni și decizii apar ca fiind atât presiuni sociale, cât și presiuni determinate de familie, prieteni, colegi. Se vorbește mult despre prăpastia între generații, o temă care există de tare mult timp, dar care astăzi pare să fie mai acută.
Tinerii spun că sunt înstrăinați de părinți care nu-i mai înțeleg, pentru că părinții nu se racordează la realitate, dificultățile de comunicare axându-se pe două teme: tehnologia, mai ales cea a comunicării, care modifică substanțial relațiile interpersonale și sexualitatea. Revenind la turbulențele vârstei ajungem la ideea de alegeri, căci orientările amintite duc la alegeri, iar viața este un șir de alegeri. Unele alegeri au consecințe de mare durată, altele nu. Schimbări se pot face, dar nu întotdeauna. O alegere înseamnă o versiune a propriei identități care poate fi fericită sau nu. Aceasta este marea problemă cu care se confruntă tinerii de astăzi, mai ales când mediul social este atât de dinamic și chiar haotic spun cercetătorii. Ce faci cu viața ta, cum îți așterni ca să dormi bine este o problemă personală în care ajutorul părinților este mai adesea precar sau dificil de acceptat de cei tineri. Viața este, până la urmă, ceva care se conturează prin alegerile făcute.
Aurora Liiceanu, psiholog și scriitor, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.
Comportamentul uman individual si social este extrem de complicat in special datorita dezvoltarii aspectelor socioculturale. El este realizat prin mecanisme neuroendocrine determinate genetic, dar mai ales modificate epigenetic (gratie plasticitatii sistemului nervos) prin invatare. Invatarea empirica (spontana) dar mai cu seama educatia in familie sau institutiile de invatamant sunt procese esentiale pentru formarea si dezvoltarea indivizilor si societatilor umane. Ele sunt mai active in adolescenta si prima tinerete cand creierul se maturizeaza morfologic si functional si cand plasticitatea sa este mai sensibila si mai eficienta. De aceea, educatia noilor generatii este o sarcina extrem de importanta pentru elitele unei societati, pentru institutiile de invatamant (mai cu seama cele preuniversitare) si pentru familie. Educatia este o sarcina plina de responsabilitati dar si extrem de dificila, printre altele, pentru ca nu poate fi standardizata universal din cauza diversitatii oamenilor si a diferitelor culturi umane. Din Neolitic viata lui Homo sapiens sapiens a evoluat social, cultural si tehnologic. Bazele de date acumulate au crescut si cresc exponential. Idealul lui Pico della Mirandola din secolul XV „de omni re scibili” ridiculizat in secolul luminilor de Voltaire a devenit o utopie. In lume exista diferite profesiuni, domenii ale culturii si specializari stiintifice, exista diferite cariere. In acest context idealul renascentist s‑a metamorfozat in superspecialistul modern, caricaturizat de Bernard Shaw sub forma celui care cunoaste si manipuleaza din ce in ce mai multe aspecte ale unui domeniu din ce in ce mai limitat pana ce „va sti totul despre nimic”. Este limpede ca formarea diferitilor specialisti, profesionisti sau activisti intr‑o cariera necesita pregatiri sau programe de educatie specifice. De aceea, omul in devenire si familia lui sau cei ce au grija de el la un moment dat trebuie sa aleaga drumul pe care va merge. Este o alegere grea!!! Aceasta alegere ar trebui sa tina seama de personalitatea candidatului, de aptitudinile sale, de unele repere valori culturale si economice, de unele traditii si interese ale familiei dar si (din ce in ce mai mult) de motivatiile celui implicat dar inca nematur. Aceasta alegere este centrul de putere al acestei carti a lui Mihai Copaceanu, un distins si meritos psiholog cu o vasta paleta de cunostinte.
Cum remarca autorul problema este dificila din cauzata ca nu stapanim riguros posibilitatile de a detecta aptitudinile omuletului care se afla in plina formare. Desigur suntem departe de fanteziile (nu lipsite de un oarecare interes) ale frenologilor veacului XIX, dar fiabilitatea prognosticurilor noastre este inca destul de aproximativa. Surprizele si esecurile sunt frecvente. Reperele utilizate sunt adesea contradictorii. De asemenea, factorii decizionali (tinerii, familia, profesorii, etc.) nu au totdeauna pregatirea necesara si adesea sunt de rea credinta (mai ales acei mentori ocazionali ce contamineaza cu elucubratiile lor mediile de informare). Lucrurile s‑au complicat in ultimele decenii prin faptul ca ponderea celor ce decid alegerea carierei s‑a deplasat (in secolul culturii IT) de la adulti la tinerii plini de fantasme, creduli si orgoliosi. Pare un succes, dar este doar unul romantic. Tinerii sunt optimisti (vad numai partea plina a paharului) si naivi (cred usor ca tot ce zboara se mananca) si nu au descoperit inca RAUL ce infecteaza relatiile interumane. De aceea cad, usor in capcanele ce li se intind. Mai este ceva! Tinerii zilelor noastre, traiesc cu o dependenta crescanda intr‑o lume virtuala a carei parametri si repere difera mult de cei ai lumii reale. Traiesc cu o beatitudine ingrijoratoare in jungla retelelor de socializare in care (deseori la adapostul anonimatului) circula informatii si dezinformatii necontrolate care distorsioneaza realitatile lumii reale si genereaza reprezentari decizii si comportamente aberante si de prea multe ori malefice. Aceasta carte pornind de la complexitatea si importanta problemei alegerii profesiunii sau carierii cu luminile si umbrele lor, ofera un sprijin, (bazat pe cercetarea stiintifica a realitatilor) pentru factorii principali implicati: familia si scoala.
Prof. Univ. Dr. Constantin Balaceanu Stolnici Membru de onoare al Academiei Romane
Mă uitam acum pe canalul meu de TikTok, din cele 80 de clipuri, cele mai multe vizualizări (peste 100.800) are cel despre DEPRESIE ! Să ne întrebăm de ce?
De Ziua Copilului am răspuns prietenilor de la Mediafax.ro într-un material alături de cuvintele copiilor ! Mersi frumos pentru intrebări. ! Please like and share! Nu vă fie rușine să distribuiți!
”Cred că mulţi copii cresc supăraţi pentru că au părinţi foarte nefericiţi. (…) Pentru profesori am un sfat: credeţi în copii, nu mai ţipaţi la ei şi nu vă mai faceţi „preferaţi”. Iar pentru poliţişti: luaţi în serios, vă rog, când aveţi cazuri de copii bătuţi de părinţi” (Laurențiu, 13)
Îmi place să fiu copilă. Vreau să devin poliţistă pentru că poliţiştii prind oamenii răi, care fură. Vreau ca părinţii şi învăţătorii să ne înţeleagă, să se comporte frumos cu cei mici şi să ne ofere atenţie. Vreau ca părinţii să îi asculte pe copii, să nu îi bată şi să-i facă fericiţi. Pentru politicieni: vreau să ne schimbe „Cornul şi laptele”, că nu gust şi mereu îl aruncăm, să ne dea alt pacheţel (Daniela-Elena, aproape 5 ani).
„Îmi place să pictez. Visez să ajung pictor cândva. Mă bucur că mami şi tati înţeleg pasiunea mea şi mă lasă să fac asta, în loc să mă chinuie cu alte lucruri. (…) Alte lucruri cum ar fi să merg în excursii sau la zile de naştere ale altor copii. (…) Îmi place să stau în curte şi să pictez. Singur, eu cu mine şi cu culorile” (Matei, 10 ani)
.„Ce înseamnă fericirea copilului meu? Cum îl pregătesc pentru viaţă? Ce contează cel mai mult: notele la şcoală sau sănătatea psiho-emoţională? Îmi iubesc cu adevărat necondiţionat copilul? Gesturile mele indică respect şi susţinere pentru copilul meu? Ştiu eu ce face copilul meu în fiecare oră? Cat de bine cunosc sufletul copilului meu? Dacă îl critic, îl cert, îl judec şi îl pedepsesc în fiecare zi, îi arăt că am încredere în el? De ce e trist şi abătut, de ce îmi vorbeşte dur? Îi spun zilnic: te iubesc, sunt mândru de tine, spune, te ascult, am încredere în tine, iartă-mă am fost supărat/obosit, cum pot să te ajut, ce vrei să fac pentru tine?”, recomandă specialistul. „Ca psihologi, cunoaştem că unii dintre cei mai puternici factorii protectivi pentru un copil este relaţia afectivă cu propriul părinte. Din fericire avem o serie de cărţi publicate şi traduse în limba romana şi o serie de psihologi care sunt implicaţi în educaţia părinţilor. Să dăm voie copiilor să se bucure de copilărie”, mai spune Copăceanu.
Cele mai mari probleme actuale sunt pe de o parte consumul de substanţe la adolescenţi şi copii, toate cu efectele pe termen mediu şi lung, mai spune specialistul. „Şi aici mă refer în primul rând la fumat. Suntem atât de ignoranţi, însă totodată suntem pe primele locuri în Europa la fumatul în rândul copiilor, de multe ori cu acordul părinţilor. Un copil care începe să fumeze de la 12 ani, la 18 ani este deja dependent şi 15 ţigări îi se pare puţin. Creierul său va solicita altă substanţă mult mai puternică”, explică psihologul.
„În virtutea unei educaţii democratice, astăzi tânărului îi se oferă dreptul nelimitat la alegeri, la libertate, cele mai dese greşeli sunt acelea care permit copilului să se manifeste ca un adult, să facă lucruri însă el, ca adolescent, este încă incapabil de responsabilitate şi de gândire matură prin care să prevină unele riscuri pentru sănătatea şi chiar viaţa sa. Uităm că ultima parte din creier care se dezvoltă târziu, după adolescenţă, uneori pana la 25 de ani este lobul frontal, cu rol în gestionarea funcţiilor executive de nivel superior.
E vorba de o sumă de abilităţi cognitive, care include capacitatea de a planifica, organiza, iniţia, auto-monitoriza şi controla răspunsurile pentru a atinge un obiectiv specific. Un adolescent nu are această parte dezvoltată, de aceea este influenţabil şi manipulabil. Concomitent cu libertatea copiilor din partea părinţilor constat o lipsă de monitorizarea şi supravegherea gravă. Sunt copii care umblă pe străzi ziua sau noaptea sau îşi petrec timpul cu gaşca fără ca părinţii să cunoască unde şi cu cine sunt.
Cum ajung copiii în detenţie
Absenţa emoţională şi implicarea părinţilor lasă răni emoţionale şi îi „îndeamnă” pe copii şi adolescenţi să caute asta la anturaje. „Majoritatea adolescenţilor şi tinerilor pe care i-am întâlnit în locurile de detenţie erau cei care acuzau anturajul pentru faptele comise, alături de inconştienţa şi teribilismul. În multe cazuri părinţii erau absenţi (nu fizic, ci emoţional) şi lipsea orice urmă de ataşament. Mulţi dintre ei nici au conştientizat riscurile la care se expun, părinţii nu au avut habar de preocupările lor (ziua şi noaptea) şi uşor au ajuns să comită delincvenţe sau infracţiuni”, punctează Copăceanu.
Stresul şi anxietatea în familiile în România au îmbrăcat diverse forme în pandemie.
Atât copiii, cât şi adulţii sunt afectaţi de perioada lungă de restricţii şi modificări în viaţa de zi cu zi.
Psihologii arată efectele stresului asupra copiiilor, adulţilor şi asupra vieţii de familie, oferind şi soluţii concrete de gestionare a emoţiilor.
Totodată, mai mulţi părinţi împărtăşesc ce forme au îmbrăcat luptele lor în pandemia de COVID.
„Marea dramă pe care o sesizez în cadrul întâlnirilor mele cu copiii este distanţa şi răceala pe care o experimentează în relaţia cu părinţii lor, care duce la o necunoaştere de ambele părţi. Părinţii şi copiii devin străini în propria casă, fiecare în camera lor, nu mai mănâncă împreună, nu mai discută împreună, nu se mai ascultă unii pe alţii.
Fiecare membru al familiei are câte ceva de făcut, de cele mai multe ori butonând telefoanele sau tabletele. Iar când încearcă să-şi comunice nevoile, deseori nu se realizează un dialog ci un schimb de replici rezultând cu supărări, jigniri şi certuri. ”Nu ai voie ”este cel mai des cuvânt auzit de un copil din Romania din partea părinţilor”, explică Mihai Copăceanu, psiholog, Doctor în Psihologie.
„Stresul e mai intens de când cu pandemia. Să trăieşti cu doi copii – unul adolescent, iar altul sugar – într-o cameră, nu e greu, e foarte greu. Când ne enervăm, ieşim să ne plimbăm, discutăm, respirăm. Îi lăsăm pe copii în casă. În starea de urgenţă a fost crunt, pentru că nu aveam cum ieşi din casă. Uneori, ca mamă, ca soţie, ca angajată, ca fiică a unei femei cu demenţă, ai atâtea responsabilităţi încât îţi vine să îţi iei câmpii. Cred că multe femei sunt stresate din cauza lipsurilor, a muncii de la birou şi a celei de acasă”, povesteşte Luiza Martoci (40 de ani).
„Mai ridicăm tonul unul la altul dar ne calmăm repede. Ieşim pe terasă, luăm o ţigară, ne uităm la TV sau ne băgăm la somn”, spune Ana Maria Mihăilescu (35 de ani), mama a trei fetiţe. „Doar nu ţipi la copii, ieşi afară şi fumezi trei ţigări. Depinde de stres şi a fost şi perioada cu pandemia. Eram în stres că nu ştiam dacă să mă duc la muncă, dacă mă primesc, cine mă plăteşte (…) Comunicarea este foarte importantă, noi ne calmăm unul pe celălalt”.
Ce resurse există pentru gestionarea stresului
Din fericire, totul e la un click distanţă, fără să mai fie nevoia de a merge în cabinetul unui psiholog. Totuşi, aici sunt excluşi părinţii din rural, care nu au farmacii sau spitale aproape, darămite servicii de psihologie, dincolo de stigma şi prejudecăţile despre mersul la terapie. „Raportat la informare, am văzut că s-a dezvoltat partea asta de platforme online pentru acces la informaţii şi cred că oamenii ar trebui să caute efectiv informaţii.
Sunt foarte multe sisteme care oferă informaţii gratuit, şi psihologice, şi medicale, şi legate de Covid-19, legate de toată partea asta de soluţii”, arată Ana Predescu, psiholog. Ar fi ideal să accesăm servicii de sănătate mintală la distanţă.
Sunt multe platforme care fac asta, unde oamenii se pot programa cu un singur click şi intra astfel, în legătură cu un specialist, gratuit sau contra cost, conchid psihologii.
În 2010, fenomenul etnobotanicelor era în plină ascensiune. Devenise alarmant. Crea dependență rapidă, severă și totodată mortală, victimele fiind în special tineri adolescenți, elevi și studenți. Da, în România muriseră câțiva tineri ca rezultat al efectele drogurilor numite etnobotanice și implicit datorită complicității instituțiilor statului, centrale și locale. Ani la rândul. Am auzit tineri care mi-au spus că părinții lor ajunseseră să-i lege cu sfoara de calorifer, alții furau și vindeau tot din casă, iar pe alții i-am întâlnit în pușcărie. Mai grav, trecuseră câțiva ani de la apariția drogurilor și primăriile nu aveau niciun stres să închidă spice shop-urile, (magazinele de vise), care vasăzică comercializau îngrășământ pentru plante sau sare de baie. Unul era la 20 de m de căminul studențesc de pe Victoriei, altele în centrul orașului, unul fix sub Podul Mincinoșilor, de fapt erau în fiecare cartier. Cum și-or fi primit licența de funcționare, doar actualul președinte, fostul primar știe. Să nu ai un pic de responsabilitate și teamă când semnezi aprobarea unui astfel de magazin gândindu-te că sute de tineri cad victime?!
Odată, neîncrezător, am intrat și eu într-unul și cu doar 40 de lei am primit un pliculeț. Fiind prost, doamna, vânzătoarea, m-a instruit cum să îl folosesc, mi-a povestit la ce senzații să mă aștept și mi-a oferit ”din partea ei” un pai pe care să trag. WTF! Nu credeam ușurința cumpărării. În acea perioadă tocmai sosisem de la o pregătire de specialitate la Londra, fix pe problematica dependențelor și constatasem acțiunile prompte și ferme ale autorităților britanice în contrast cu indiferența celor din România. Am trimis solicitări scrise către Poliție, Primărie, Prefectură și Antidrog prin care explicam fenomenul și ceream închiderea de urgență a magazinelor de vise. Parcă doar Poliția mi-a răspuns într-un stil caracteristic.
Am organizat o dezbatere publică la Biblioteca Astra având ca invitat special un psihiatru celebru de la Institutul de Psihiatrie din Londra. Și pe el l-am dus să-și cumpere un pliculeț. A văzut magazinul, și-a făcut cruce oripilat și a refuzat să ia ceva considerând ca fiind ilegal (în țara lui, poate). Oricum spre rușinea noastră ca țară, fotografia cu magazinul de vise din România am văzut-o folosită de profesor într-o prezentare la Institutul de Psihiatrie (Kings College London) câteva săptămâni mai târziu. Ne-a dat ca exemplu de țară membră UE.
La dezbatere se adunase multă lume. Erau de față reprezentanții de la antidrog, echipa terapeutică de la Șura Mică (care veniseră împreună cu câțiva pacienți aflați în tratament), poliția, prefectul însuși, psihologi, medici, asistenți sociali, studenți, sibieni de rând, părinți și elevi. Cel mai tare m-a uimit relaxarea comisarului de la antidrog, un milițian sosit din Italia care trata totul ca pe o poezie. De parcă nu era treaba lui. Un discurs superficial și o ținută de vip. Înainte de a începe, DoctorulTalău mi-a telefonat, era la volanul automobilului gonind dinspre alt oraș, spunându-mi că va sosi la eveniment cu întârziere dar că își dorește foarte mult să fie prezent. Dintre toți vorbitorii, a avut cel mai grav discurs cu o intervenție cutremurătoare, cu impact pentru întreaga sală. În ultimii ani, discursurile domniei sale depășeau limitele psihiatriei. Se adresa societății, oamenilor de rând și mai ales autorităților. Am văzut cum specialistul poate juca alte roluri pentru că și-a asumat alte roluri. Inclusiv în politica, politica cetății.
Îl cunoscusem încă din facultate, student fiind îi savuram cursul de Psihiatrie. Era cel mai așteptat și dorit curs din întreaga facultate. Mai ales că noi nu eram medici, iar boala psihică reprezenta o pasiune. Îmi amintesc și acum confuz fiind întrebarea pe care i-am adresat-o la un curs ”Dumneavoastră ca psihiatru, ce satisfacție mai aveți când în terapia cu bolnavii cronici constatați că se întorc la spital în repetate rânduri după ani și ani? Care este eficiența, în comparație cu un chirurg care vede imediat rezultatele muncii sale?” Mi-a răspuns că satisfacția vine din reușitele terapeutice dar și din faptul că ”aceia nu au șansa, nici satisfacția de a cunoaște poveștile de viață și de a desluși tainele tulburării psihice”. Ce-i drept era o curiozitate și o provocare continuă în descifrarea logicii psihicului uman. Dacă are o logică umană. Așa că am decis să merg în două veri la rând în stagiu de pregătire de la spitalul de psihiatrie unde iarăși am fost fascinat de personalitatea psihiatrului, de ședințele comune, discuțiile cu pacienții și rapoartele de gardă.
Profesorul Talău era o prezentă demnă și onorabilă. Folosea mereu respectul față de persoana cu care se întâlnea, coleg sau pacient. Și avea un fel aparte de a se prezenta public. Avea o ținută și o eleganță unică. Ceea ce rar întâlnești. Odată, după miezul nopții, uimiți amândoi ne-am încrușiat într-o benzinărie. Zâmbind, am început o conversație care parcă nu se dorea a fi sfârșită. Cu o politețe identică. L-am întâlnit repetat la conferințele naționale de psihiatrie, la București și la colocviile de antropologie la mănăstirea Sâmbăta de Sus. Era interesat și de alte fenomene.Studiase la un alt doctorat antropologia. Mi-a expus mâhnirea față de slaba pregătire profesională a colegilor psihologi cu care dorea să lucreze la clinica proprie.
M-am întristat când am aflat de plecarea sa atât de timpurie, înainte de 70 de ani. Dar m-a liniștit când am văzut câtă lume îi purta prețuire. În Biserica și apoi la înmormântare reprezentanți ai vieții urbei, colegi doctori, cadre medicale și mai ales pacienți. I-am recunoscut pe câțiva. Unii își aminteau că după externare rămăseseră prieteni, că primiseră ca îngăduiță țigări din partea doctorului. Preotul în biserică a insistat că plecarea s-a făcut într-o zi când Biserica celebra mari profesori ai teologiei: Vasile, Grigore și Ioan. Și același preot și-a amintit de discursul profesorului Talău nu la o întâlnire a medicilor, ci la o conferință ecumenică.
Am citit mesajele de condoleațe trimise din partea Institutului de Psihiatrie Socola din Iași, unde profesorul Talău a profesat și din partea Asociaţiei Române de Psihiatrie şi Psihoterapie și am recunoscut în cuvântul managerului Spitalului de Psihiatrie Gheorghe Preda din Sibiu regretul altor zeci de întristați.
A fost în mod real unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai psihiatriei sibiene. Gândiți-vă, dacă doar într-un an sute de pacienți îi treceau pragul cabinetului de psihiatrie, în cei 40 de ani de muncă clinică mii de pacienți au fost tratați. Dar e un subiect tabu boala psihică și din păcate inclusiv medicii de psihiatrie nu sunt prețuiți precum ar merita, pentru că mulți dintre aceștia trăiesc într-o discreție unică. Profesorul Talău a fost doctor în științe medicale, șef de catedră la Facultatea de Medică, profesor la Departamentul de Psihologie, mentor pentru sute de studenți, medic pentru mii de pacienți, director al spitalului din Sibiu și în ulimii ani consilier local. Fără el, comunitatea medicală a Sibiului a sărăcit…
„Cand avem in fata un alcoolic, dam vina pe el si il excludem. Oare nu ar trebui sa intrebam si prietenii lui, familia lui, oare ei chiar nu au nicio vina? Ar trebui sa inversam putin lucrurile. Noi suntem invatati sa socializam. Nu trebuie lasat individul pana cade in prapastie”, spune dr. Ghiorghe Talau
![Consiliere si orientare in cariera. Ghid pentru profesori si parinti [0]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/large/copaceanu_consiliere-si-orientare-in-cariera-ghid_bt-3114-3723.jpg)
Psiholog Copăceanu: mihai.copaceanu8@gmail.com 