Categorie: ARTICOLE PSIHOLOGIE

ARTICOLE PSIHOLOGIE

„Cum îmi opresc copilul de 12 ani din a folosi țigări electronice?” de Miya Chahal

mihaicopaceanuLasă un comentariu

Când Jane și-a prins fiica de 12 ani cu o țigară electronică, a crezut că a fost un incident izolat.

Însă, după ce a vorbit cu ea, Jane a aflat că fiica ei vapa în mod regulat și folosise mai multe vape-uri de la începutul anului școlar, în septembrie.

„Le compara cu dulciurile și a trebuit să-i explic cum îi pot afecta sănătatea, dar nu știu ce altceva mai pot face”, a spus ea.

După ce a insistat, Jane  a aflat că fiica ei cumpărase vape-urile de la un coleg de clasă, chiar în incinta școlii.

Jane auzise inițial zvonuri de la alți părinți că fiica ei și alți copii vapasera la o petrecere și a confruntat-o câteva zile mai târziu.

„La început mi-a spus că abia s-a apucat. Apoi mi-a spus că a încercat multe tipuri diferite de vape-uri și că toată lumea le folosește la petreceri.”

Jane a spus că fiica ei i-a mărturisit că a început să folosească vape-uri în septembrie.

„Am simțit atât de multe emoții. Am fost șocată și dezamăgită. Mi-e teamă că asta ar putea duce la fumatul țigărilor sau la încercarea altor droguri. Cum o opresc să facă asta?

Cineva vinde aceste vape-uri copiilor – și asta este ceea ce trebuie oprit.”

Nu doar că este ilegal să vinzi vape-uri oricărei persoane sub 18 ani, dar este și ilegal să le cumperi pentru cineva minor.

În ciuda regulilor, copiii din întreaga țară reușesc în continuare să pună mâna pe ele.

Statisticile organizației caritabile Action on Smoking and Health, din sondajul Smokefree GB Youth Survey despre vaping, indică faptul că, în 2025, 20% dintre tinerii cu vârste între 11 și 17 ani din Marea Britanie au încercat vapingul, o creștere față de 18% în aceeași perioadă din 2024.

Ca răspuns la îngrijorările tot mai mari legate de utilizarea țigărilor electronice în rândul copiilor de vârstă școlară, Consiliul Municipal Nottingham lansează un program anti-vaping pe doi ani, care va fi implementat la începutul anului. Există temeri că vapingul reprezintă o poartă de intrare către dependența de nicotină, vape-urile de unică folosință atrăgând copiii și tinerii prin aromele lor fructate și prețurile scăzute.

Jane, din Nottingham, și-a găsit fiica cu o țigară electronică de unică folosință, care au fost interzise în iunie.

Ea a spus: „Fiica mea îmi spunea că, pentru că au gust de piersică și vată de zahăr, nu pot fi rele pentru ea.

Mi-a spus că sunt ca niște dulciuri și a trebuit să stăm de vorbă despre toate riscurile pentru sănătate. Acesta este un lucru care ar trebui făcut în școli.

Acum îi iau banii de buzunar și controlez cu cine socializează, încercând să opresc problema. Nu vreau să fac asta, dar nu am de ales.

Sunt promovate către copii, iar acești copii nu sunt educați cu privire la pericole.”

Luke Thomas lucrează la NG Vape în West End Arcade, în centrul orașului Nottingham, care funcționează din 2013.

 „Copii de doar 10 ani intră în magazinul nostru și încearcă să cumpere vape-uri.

Îi refuzăm și cerem întotdeauna act de identitate, dar știm că în alte locuri acest lucru nu se întâmplă mereu.”

 Thomas dorește ca guvernul să introducă licențe pentru magazinele care vând vape-uri, pentru a se asigura că industria este mai bine reglementată.

 „Unul dintre principalele motive pentru care magazinele pot vinde vape-uri copiilor este faptul că nu ai nevoie de o licență pentru a le vinde – așa că oricine își poate deschide un magazin și face acest lucru.”

Legislația din Regatul Unit nu impune în prezent magazinelor să aibă o licență pentru a vinde vape-uri, însă guvernul încearcă să schimbe acest lucru prin proiectul de lege privind tutunul și vape-urile.

Conform legislației propuse, „doar afacerile responsabile” care dețin o licență ar avea voie să vândă vape-uri, iar cele prinse că încalcă regulile ar putea primi amenzi nelimitate sau sancțiuni pe loc de 2.500 de lire sterline.

Dl Thomas a mai spus: „Obligativitatea licențelor ar putea ajuta la rezolvarea problemei, dar nici nu ar trebui să fie prea dificil să obții o licență, deoarece acest lucru ar putea afecta magazinele mici.

Clienții obișnuiți nu ar trebui să fie afectați prin prețuri mai mari dacă vape-urile devin mai greu de obținut. Nu este corect.”

articol publicat de Miya Chahal in 5 ianuarie 2026 pe BBC.COM

ARTICOLE PSIHOLOGIE

Crăciun alb: de ce cocaina este peste tot în decembrie de Max Daly

mihaicopaceanuLasă un comentariu

Crăciunul în Marea Britanie: poate că nu ninge prea mult, dar e destulă pulbere albă în aer. Pentru dealerii de droguri recreaționale, perioada sărbătorilor este vârful de activitate. „În fiecare decembrie, vânzările de cocaină cresc cu 50%”, îmi spune un dealer experimentat de droguri de petrecere, care nu dorește să fie numit. „Perioada de dinainte de Crăciun este cea mai aglomerată din an.” De ce? „Pentru că cocaina merge cu băutura așa cum merg cartofii copți cu curcanul. Au fost inventate una pentru cealaltă.”

Unde este alcool, de obicei este și cocaină. Iar în mijlocul freneziei alcoolice a petrecerilor consecutive de la serviciu și de acasă, a diverselor evenimente sociale și nopților de club din decembrie, consumul acestui „ingredient” ascuns explodează, nu doar în Marea Britanie, ci în toată Europa. La Atena, anul trecut, oamenii de știință au constatat că utilizarea cocainei s-a dublat în perioada sărbătorilor, de la 1 kg la aproape 2 kg pe zi. Între timp, o petrecere de Crăciun organizată de Liverpool Football Club în celebra catedrală a orașului a fost întreruptă anul trecut după ce au fost găsite pliculețe goale de cocaină în toalete.

Datorită ușurinței de utilizare și efectului energizant, de scurtă durată, este un drog care s-a integrat perfect în cultura modernă a băutului, menținând oamenii vorbind și bând mai mult timp fără senzația de a fi prea „duși”, așa cum se întâmplă pentru unii cu ecstasy, canabisul sau psihedelicele. Pub-urile, barurile și cluburile de noapte pot avea arhitectură anti-consum de cocaină în toalete, dar milioanele de băuturi suplimentare consumate datorită cocainei au crescut fără îndoială profiturile economiei de noapte. Deși, fiind un inhibitor al apetitului, probabil a afectat vânzările de mâncare ale localurilor.

De Crăciun, pentru dealeri, vânzările de cocaină încep să se adune de la sfârșitul lui noiembrie, în jurul Black Friday. În timp ce unii încă operează exclusiv din vorbă în vorbă, mulți își fac reclamă prin mesaje drăgălașe, pline de emoji, pe WhatsApp și Telegram. Ca mult marketing din zilele noastre, tonul este șugubăț și prietenos. Este și foarte ancorat în actualitate. De exemplu, la câteva ore după moartea Reginei Elisabeta a II-a, în septembrie 2022, dealerii trimiteau mesaje oferind reduceri, în onoarea ei, la grame de „King Charlie”. Luna aceasta, desigur, mesajele sunt toate despre a avea un „Crăciun alb”.

Potrivit dealerului de droguri de petrecere, care deservește o clientelă londoneză înstărită din „înalta societate”, ce include modele de top, actori și rapperi de prim rang — „dar niciodată politicieni, dacă nu-l punem la socoteală pe gigoloul care urma să viziteze unul” — decembrie este luna ofertelor la cantități mari. Prețul lui obișnuit este unul piperat, 110 lire sterline — dublu față de media din Marea Britanie pentru un gram de cocaină — din cauza, spune el, „calității foarte înalte” a produsului său. Dar în ultima lună, majoritatea clienților au cumpărat „cinciuri” [cinci grame], pe care le vinde cu 370 de lire.

Cei aflați în prima linie a eforturilor Europei de a opri fluxul de cocaină care ajunge pe continent pentru a alimenta dealerii de stradă sunt foarte conștienți de creșterea sezonieră a pulberii albe.

„Crăciun alb — aceasta este perioada în care pulberea albă cade în masă din cer”, a remarcat Kristian Vanderwaeren, șeful departamentului belgian de vamă și accize, în decembrie 2022, după ce ofițerii au confiscat zece tone de drog destinate sezonului festiv de petreceri din Europa, de pe o navă cargo în portul Anvers.

Dar cocaina nu este doar pentru Crăciun. Este și pentru sport – sau, mai precis, pentru a fi prizată în timp ce te îmbeți și te uiți la sport. Acest lucru nu este surprinzător pentru un drog care a devenit ceva obișnuit în Marea Britanie, de la puburile muncitorești până la petrecerile fastuoase ale școlilor private. Cocaina face parte din cultura tribunelor de fotbal încă din anii 1980, dar acum este o componentă normalizată a mersului la meciuri, de la ligile inferioare până la locurile luxoase de la Chelsea. Și nu este vorba doar de fotbal; se prizează și în lumea curselor de cai – inclusiv de către unii dintre jockeyi – precum și la marile evenimente de rugby, darts și cricket.

„Am stat de nenumărate ori în afara stadionelor Oval și Lord’s”, spune dealerul. „Un lucru la cricket este că e o sesiune de băut care durează toată ziua. Așa că telefoanele încep să sune pe la 2–3 după-amiaza, când sunt deja bine amețiți, pentru că beau de la ora 10 dimineața.”

Nici explozia de cocaină de Crăciun, nici creșterea vânzărilor generate de marile evenimente sportive nu ar fi posibile fără implicarea grupărilor de crimă organizată responsabile de transportul drogului în cantități mari din America de Sud către porturile Europei. Însă problema este că profiturile uriașe obținute de bandele de traficanți din circulația acestei cantități de cocaină ajung să destabilizeze țări întregi, nu doar în America de Sud, ci și în Europa, prin răspândirea corupției și a violenței. Nu tocmai în spiritul Crăciunului, până la urmă.

articol publicat in Newstatesman.com in 28 decembrie 2025

ARTICOLE PSIHOLOGIE · INTERVIURI cu TIPI TARI!!!

Adolescenta doamna psiholog Aurora Liiceanu

mihaicopaceanuLasă un comentariu 
                    Adolescența

Adolescența este astăzi o temă îndelung dezbătută, ea fiind mai ales prioritară în relațiile între părinți și copii. Psihologii consideră, pe bună dreptate, că adolescența, dar și pre- și postadolescența sunt episoade în viață în care pot adesea apare turbulențe și relații dificile cu părinții.


Explicația psihologilor este simplă: la aceste vârste copiii se confruntă cu cea mai mare pondere de probleme legate de personalitatea lor. Este vorba de orientarea sexuală, orientarea profesională, opțiuni și frământări privind ideea de familie și de parentalitate. În acest fel, în definirea personalității tânărului/tinerei, presiuni către opțiuni și decizii apar ca fiind atât presiuni sociale, cât și presiuni determinate de familie, prieteni, colegi. Se vorbește mult despre prăpastia între generații, o temă care există de tare mult timp, dar care astăzi pare să fie mai acută.


Tinerii spun că sunt înstrăinați de părinți care nu-i mai înțeleg, pentru că părinții nu se racordează la realitate, dificultățile de comunicare axându-se pe două teme: tehnologia, mai ales cea a comunicării, care modifică substanțial relațiile interpersonale și sexualitatea.
Revenind la turbulențele vârstei ajungem la ideea de alegeri, căci orientările amintite duc la alegeri, iar viața este un șir de alegeri. Unele alegeri au consecințe de mare durată, altele nu. Schimbări se pot face, dar nu întotdeauna. O alegere înseamnă o versiune a propriei identități care poate fi fericită sau nu. Aceasta este marea problemă cu care se confruntă tinerii de astăzi, mai ales când mediul social este atât de dinamic și chiar haotic spun cercetătorii.
Ce faci cu viața ta, cum îți așterni ca să dormi bine este o problemă personală în care ajutorul părinților este mai adesea precar sau dificil de acceptat de cei tineri. Viața este, până la urmă, ceva care se conturează prin alegerile făcute.

publicat in ”Consiliere si orientare in cariera. Ghid pentru profesori si parinti”

Consiliere si orientare in cariera. Ghid pentru profesori si parinti [0]

                    Aurora Liiceanu, psiholog și scriitor, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.
ARTICOLE PSIHOLOGIE · INTERVIURI cu TIPI TARI!!!

Educatia noilor generatii -Acad Constantin Bălăceanu Stolnici

mihaicopaceanuLasă un comentariu

Comportamentul uman individual si social este extrem de complicat in special datorita dezvoltarii aspectelor socioculturale. El este realizat prin mecanisme neuro­endocrine determinate genetic, dar mai ales modificate epigenetic (gratie plasticitatii sistemului nervos) prin invatare.
Invatarea empirica (spontana) dar mai cu seama educatia in familie sau institutiile de invatamant sunt procese esentiale pentru formarea si dezvoltarea indivizilor si societatilor umane. Ele sunt mai active in adolescenta si prima tinerete cand creierul se maturizeaza morfologic si functional si cand plasticitatea sa este mai sensibila si mai eficienta.
De aceea, educatia noilor generatii este o sarcina extrem de importanta pentru elitele unei societati, pentru institutiile de invatamant (mai cu seama cele preuniversitare) si pentru familie. Educatia este o sarcina plina de responsabilitati dar si extrem de dificila, printre altele, pentru ca nu poate fi standardizata universal din cauza diversitatii oamenilor si a diferitelor culturi umane.
Din Neolitic viata lui Homo sapiens sapiens a evoluat social, cultural si tehnologic. Bazele de date acumulate au crescut si cresc exponential. Idealul lui Pico della Mirandola din secolul XV „de omni re scibili” ridiculizat in secolul luminilor de Voltaire a devenit o utopie.
In lume exista diferite profesiuni, domenii ale culturii si specializari stiintifice, exista diferite cariere. In acest context idealul renascentist s‑a metamorfozat in super­specialistul modern, caricaturizat de Bernard Shaw sub forma celui care cunoaste si manipuleaza din ce in ce mai multe aspecte ale unui domeniu din ce in ce mai limitat pana ce „va sti totul despre nimic”.
Este limpede ca formarea diferitilor specialisti, profesionisti sau activisti intr‑o cariera necesita pregatiri sau programe de educatie specifice. De aceea, omul in devenire si familia lui sau cei ce au grija de el la un moment dat trebuie sa aleaga drumul pe care va merge. Este o alegere grea!!! Aceasta alegere ar trebui sa tina seama de personalitatea candidatului, de aptitudinile sale, de unele repere valori culturale si economice, de unele traditii si interese ale familiei dar si (din ce in ce mai mult) de motivatiile celui implicat dar inca nematur. Aceasta alegere este centrul de putere al acestei carti a lui Mihai Copaceanu, un distins si meritos psiholog cu o vasta paleta de cunostinte.

Constantin Bălăceanu-Stolnici: „Sunt monarhist.” | Monarhia Salvează România


Cum remarca autorul problema este dificila din cauzata ca nu stapanim riguros posibilitatile de a detecta aptitudinile omuletului care se afla in plina formare. Desigur suntem departe de fanteziile (nu lipsite de un oarecare interes) ale frenologilor veacului XIX, dar fiabilitatea prognosticurilor noastre este inca destul de aproximativa. Surprizele si esecurile sunt frecvente. Reperele utilizate sunt adesea contradictorii. De asemenea, factorii decizionali (tinerii, familia, profesorii, etc.) nu au totdeauna pregatirea necesara si adesea sunt de rea credinta (mai ales acei mentori ocazionali ce contamineaza cu elucubratiile lor mediile de informare).
Lucrurile s‑au complicat in ultimele decenii prin faptul ca ponderea celor ce decid alegerea carierei s‑a deplasat (in secolul culturii IT) de la adulti la tinerii plini de fantasme, creduli si orgoliosi. Pare un succes, dar este doar unul romantic.
Tinerii sunt optimisti (vad numai partea plina a paharului) si naivi (cred usor ca tot ce zboara se mananca) si nu au descoperit inca RAUL ce infecteaza relatiile interumane. De aceea cad, usor in capcanele ce li se intind.
Mai este ceva! Tinerii zilelor noastre, traiesc cu o dependenta crescanda intr‑o lume virtuala a carei parametri si repere difera mult de cei ai lumii reale. Traiesc cu o beatitudine ingrijoratoare in jungla retelelor de socializare in care (deseori la adapostul anonimatului) circula informatii si dezinformatii necontrolate care distorsioneaza realitatile lumii reale si genereaza reprezentari decizii si comportamente aberante si de prea multe ori malefice.
Aceasta carte pornind de la complexitatea si importanta problemei alegerii profesiunii sau carierii cu luminile si umbrele lor, ofera un sprijin, (bazat pe cercetarea stiintifica a realitatilor) pentru factorii principali implicati: familia si scoala.

Prof. Univ. Dr. Constantin Balaceanu Stolnici
Membru de onoare al Academiei Romane

ARTICOLE PSIHOLOGIE · Blogul Adevarul · INTERVIURILE MELE

1 iunie, Ziua Copilului. Ce spun copiii despre lumea în care trăiesc, ce visuri au şi ce aşteaptă de la adulţi. Sfaturi de la psihologi pentru părinţi

mihaicopaceanuLasă un comentariu

Mă uitam acum pe canalul meu de TikTok, din cele 80 de clipuri, cele mai multe vizualizări (peste 100.800) are cel despre DEPRESIE ! Să ne întrebăm de ce?

De Ziua Copilului am răspuns prietenilor de la Mediafax.ro într-un material alături de cuvintele copiilor ! Mersi frumos pentru intrebări. ! Please like and share! Nu vă fie rușine să distribuiți!

”Cred că mulţi copii cresc supăraţi pentru că au părinţi foarte nefericiţi. (…) Pentru profesori am un sfat: credeţi în copii, nu mai ţipaţi la ei şi nu vă mai faceţi „preferaţi”. Iar pentru poliţişti: luaţi în serios, vă rog, când aveţi cazuri de copii bătuţi de părinţi” (Laurențiu, 13)

Îmi place să fiu copilă. Vreau să devin poliţistă pentru că poliţiştii prind oamenii răi, care fură. Vreau ca părinţii şi învăţătorii să ne înţeleagă, să se comporte frumos cu cei mici şi să ne ofere atenţie. Vreau ca părinţii să îi asculte pe copii, să nu îi bată şi să-i facă fericiţi. Pentru politicieni: vreau să ne schimbe „Cornul şi laptele”, că nu gust şi mereu îl aruncăm, să ne dea alt pacheţel (Daniela-Elena, aproape 5 ani).

„Îmi place să pictez. Visez să ajung pictor cândva. Mă bucur că mami şi tati înţeleg pasiunea mea şi mă lasă să fac asta, în loc să mă chinuie cu alte lucruri. (…) Alte lucruri cum ar fi să merg în excursii sau la zile de naştere ale altor copii. (…) Îmi place să stau în curte şi să pictez. Singur, eu cu mine şi cu culorile” (Matei, 10 ani)

.„Ce înseamnă fericirea copilului meu? Cum îl pregătesc pentru viaţă? Ce contează cel mai mult: notele la şcoală sau sănătatea psiho-emoţională? Îmi iubesc cu adevărat necondiţionat copilul? Gesturile mele indică respect şi susţinere pentru copilul meu? Ştiu eu ce face copilul meu în fiecare oră? Cat de bine cunosc sufletul copilului meu? Dacă îl critic, îl cert, îl judec şi îl pedepsesc în fiecare zi, îi arăt că am încredere în el? De ce e trist şi abătut, de ce îmi vorbeşte dur? Îi spun zilnic: te iubesc, sunt mândru de tine, spune, te ascult, am încredere în tine, iartă-mă am fost supărat/obosit, cum pot să te ajut, ce vrei să fac pentru tine?”, recomandă specialistul. „Ca psihologi, cunoaştem că unii dintre cei mai puternici factorii protectivi pentru un copil este relaţia afectivă cu propriul părinte. Din fericire avem o serie de cărţi publicate şi traduse în limba romana şi o serie de psihologi care sunt implicaţi în educaţia părinţilor. Să dăm voie copiilor să se bucure de copilărie”, mai spune Copăceanu.

Cele mai mari probleme actuale sunt pe de o parte consumul de substanţe la adolescenţi şi copii, toate cu efectele pe termen mediu şi lung, mai spune specialistul. „Şi aici mă refer în primul rând la fumat. Suntem atât de ignoranţi, însă totodată suntem pe primele locuri în Europa la fumatul în rândul copiilor, de multe ori cu acordul părinţilor. Un copil care începe să fumeze de la 12 ani, la 18 ani este deja dependent şi 15 ţigări îi se pare puţin. Creierul său va solicita altă substanţă mult mai puternică”, explică psihologul.

„În virtutea unei educaţii democratice, astăzi tânărului îi se oferă dreptul nelimitat la alegeri, la libertate, cele mai dese greşeli sunt acelea care permit copilului să se manifeste ca un adult, să facă lucruri însă el, ca adolescent, este încă incapabil de responsabilitate şi de gândire matură prin care să prevină unele riscuri pentru sănătatea şi chiar viaţa sa. Uităm că ultima parte din creier care se dezvoltă târziu, după adolescenţă, uneori pana la 25 de ani este lobul frontal, cu rol în gestionarea funcţiilor executive de nivel superior.

E vorba de o sumă de abilităţi cognitive, care include capacitatea de a planifica, organiza, iniţia, auto-monitoriza şi controla răspunsurile pentru a atinge un obiectiv specific. Un adolescent nu are această parte dezvoltată, de aceea este influenţabil şi manipulabil. Concomitent cu libertatea copiilor din partea părinţilor constat o lipsă de monitorizarea şi supravegherea gravă. Sunt copii care umblă pe străzi ziua sau noaptea sau îşi petrec timpul cu gaşca fără ca părinţii să cunoască unde şi cu cine sunt.

Cum ajung copiii în detenţie

Absenţa emoţională şi implicarea părinţilor lasă răni emoţionale şi îi „îndeamnă” pe copii şi adolescenţi să caute asta la anturaje. „Majoritatea adolescenţilor şi tinerilor pe care i-am întâlnit în locurile de detenţie erau cei care acuzau anturajul pentru faptele comise, alături de inconştienţa şi teribilismul. În multe cazuri părinţii erau absenţi (nu fizic, ci emoţional) şi lipsea orice urmă de ataşament. Mulţi dintre ei nici au conştientizat riscurile la care se expun, părinţii nu au avut habar de preocupările lor (ziua şi noaptea) şi uşor au ajuns să comită delincvenţe sau infracţiuni”, punctează Copăceanu.

articol integral https://www.mediafax.ro/social/1-iunie-ziua-copilului-ce-spun-copiii-despre-lumea-in-care-traiesc-ce-visuri-au-si-ce-asteapta-de-la-adulti-sfaturi-de-la-psihologi-pentru-parinti-20112503

ARTICOLE PSIHOLOGIE

Stresul în familie. Cum sunt afectaţi copiii şi părinţii şi ce e de făcut? Ce sfaturi concrete oferă psihologii?

mihaicopaceanuLasă un comentariu

Stresul şi anxietatea în familiile în România au îmbrăcat diverse forme în pandemie.

Atât copiii, cât şi adulţii sunt afectaţi de perioada lungă de restricţii şi modificări în viaţa de zi cu zi.

Psihologii arată efectele stresului asupra copiiilor, adulţilor şi asupra vieţii de familie, oferind şi soluţii concrete de gestionare a emoţiilor.

Totodată, mai mulţi părinţi împărtăşesc ce forme au îmbrăcat luptele lor în pandemia de COVID.

„Marea dramă pe care o sesizez în cadrul întâlnirilor mele cu copiii este distanţa şi răceala pe care o experimentează în relaţia cu părinţii lor, care duce la o necunoaştere de ambele părţi. Părinţii şi copiii devin străini în propria casă, fiecare în camera lor, nu mai mănâncă împreună, nu mai discută împreună, nu se mai ascultă unii pe alţii.

Fiecare membru al familiei are câte ceva de făcut, de cele mai multe ori butonând telefoanele sau tabletele. Iar când încearcă să-şi comunice nevoile, deseori nu se realizează un dialog ci un schimb de replici rezultând cu supărări, jigniri şi certuri. ”Nu ai voie ”este cel mai des cuvânt auzit de un copil din Romania din partea părinţilor”, explică Mihai Copăceanu, psiholog, Doctor în Psihologie.

„Stresul e mai intens de când cu pandemia. Să trăieşti cu doi copii – unul adolescent, iar altul sugar – într-o cameră, nu e greu, e foarte greu. Când ne enervăm, ieşim să ne plimbăm, discutăm, respirăm. Îi lăsăm pe copii în casă. În starea de urgenţă a fost crunt, pentru că nu aveam cum ieşi din casă. Uneori, ca mamă, ca soţie, ca angajată, ca fiică a unei femei cu demenţă, ai atâtea responsabilităţi încât îţi vine să îţi iei câmpii. Cred că multe femei sunt stresate din cauza lipsurilor, a muncii de la birou şi a celei de acasă”, povesteşte Luiza Martoci (40 de ani).

„Mai ridicăm tonul unul la altul dar ne calmăm repede. Ieşim pe terasă, luăm o ţigară, ne uităm la TV sau ne băgăm la somn”, spune Ana Maria Mihăilescu (35 de ani), mama a trei fetiţe. „Doar nu ţipi la copii, ieşi afară şi fumezi trei ţigări. Depinde de stres şi a fost şi perioada cu pandemia. Eram în stres că nu ştiam dacă să mă duc la muncă, dacă mă primesc, cine mă plăteşte (…) Comunicarea este foarte importantă, noi ne calmăm unul pe celălalt”.

Ce resurse există pentru gestionarea stresului

Din fericire, totul e la un click distanţă, fără să mai fie nevoia de a merge în cabinetul unui psiholog. Totuşi, aici sunt excluşi părinţii din rural, care nu au farmacii sau spitale aproape, darămite servicii de psihologie, dincolo de stigma şi prejudecăţile despre mersul la terapie. „Raportat la informare, am văzut că s-a dezvoltat partea asta de platforme online pentru acces la informaţii şi cred că oamenii ar trebui să caute efectiv informaţii.

Sunt foarte multe sisteme care oferă informaţii gratuit, şi psihologice, şi medicale, şi legate de Covid-19, legate de toată partea asta de soluţii”, arată Ana Predescu, psiholog. Ar fi ideal să accesăm servicii de sănătate mintală la distanţă.

Sunt multe platforme care fac asta, unde oamenii se pot programa cu un singur click şi intra astfel, în legătură cu un specialist, gratuit sau contra cost, conchid psihologii.

articol integral pe mediafax

https://www.mediafax.ro/social/stresul-in-familie-cum-sunt-afectati-copiii-si-parintii-si-ce-e-de-facut-ce-sfaturi-concrete-ofera-psihologii-20103976

ARTICOLE PSIHOLOGIE · REGANDIM SIBIUL. SIBIU 100%.

Psihiatria și România.  Omagiu doctorului Ghiorghe Talău (1948-2018)

mihaicopaceanuLasă un comentariu

În 2010, fenomenul etnobotanicelor era în plină ascensiune. Devenise alarmant. Crea dependență rapidă, severă și totodată mortală, victimele fiind în special tineri adolescenți, elevi și studenți. Da, în România muriseră câțiva tineri ca rezultat al efectele drogurilor numite etnobotanice și implicit datorită complicității instituțiilor statului, centrale și locale. Ani la rândul. Am auzit tineri care mi-au spus că părinții lor ajunseseră să-i lege cu sfoara de calorifer, alții furau și vindeau tot din casă, iar pe alții i-am întâlnit în pușcărie. Mai grav, trecuseră câțiva ani de la apariția drogurilor și primăriile nu aveau niciun stres să închidă spice shop-urile, (magazinele de vise), care vasăzică comercializau îngrășământ pentru plante sau sare de baie. Unul era la 20 de m de căminul studențesc de pe Victoriei, altele în centrul orașului, unul fix sub Podul Mincinoșilor, de fapt erau în fiecare cartier. Cum și-or fi primit licența de funcționare, doar actualul președinte, fostul primar știe. Să nu ai un pic de responsabilitate și teamă când semnezi aprobarea unui astfel de magazin gândindu-te că sute de tineri cad victime?!

Odată, neîncrezător, am intrat și eu într-unul și cu doar 40 de lei am primit un pliculeț. Fiind prost, doamna, vânzătoarea, m-a instruit cum să îl folosesc, mi-a povestit la ce senzații să mă aștept și mi-a oferit ”din partea ei” un pai pe care să trag. WTF! Nu credeam ușurința cumpărării. În acea perioadă tocmai sosisem de la o pregătire de specialitate la Londra, fix pe problematica dependențelor și constatasem acțiunile prompte și ferme ale autorităților britanice în contrast cu indiferența celor din România. Am trimis solicitări scrise către Poliție, Primărie, Prefectură și Antidrog prin care explicam fenomenul și ceream închiderea de urgență a magazinelor de vise. Parcă doar Poliția mi-a răspuns într-un stil caracteristic.

Am organizat o dezbatere publică la Biblioteca Astra având ca invitat special un psihiatru celebru de la Institutul de Psihiatrie din Londra. Și pe el l-am dus să-și cumpere un pliculeț. A văzut magazinul, și-a făcut cruce oripilat și a refuzat să ia ceva considerând ca fiind ilegal (în țara lui, poate). Oricum spre rușinea noastră ca țară, fotografia cu magazinul de vise din România am văzut-o folosită de profesor într-o prezentare la Institutul de Psihiatrie (Kings College London) câteva săptămâni mai târziu. Ne-a dat ca exemplu de țară membră UE.

La dezbatere se adunase multă lume. Erau de față reprezentanții de la antidrog, echipa terapeutică de la Șura Mică (care veniseră împreună cu câțiva pacienți aflați în tratament), poliția, prefectul însuși, psihologi, medici, asistenți sociali, studenți, sibieni de rând, părinți și elevi. Cel mai tare m-a uimit relaxarea comisarului de la antidrog, un milițian sosit din Italia care trata totul ca pe o poezie. De parcă nu era treaba lui. Un discurs superficial și o ținută de vip. Înainte de a începe, Doctorul Talău mi-a telefonat, era la volanul automobilului gonind dinspre alt oraș, spunându-mi că va sosi la eveniment cu întârziere dar că își dorește foarte mult să fie prezent. Dintre toți vorbitorii, a avut cel mai grav discurs cu o intervenție cutremurătoare, cu impact pentru întreaga sală. În ultimii ani, discursurile domniei sale depășeau limitele psihiatriei. Se adresa societății, oamenilor de rând și mai ales autorităților. Am văzut cum specialistul poate juca alte roluri pentru că și-a asumat alte roluri. Inclusiv în politica, politica cetății.

Îl cunoscusem încă din facultate, student fiind îi savuram cursul de Psihiatrie. Era cel mai așteptat și dorit curs din întreaga facultate. Mai ales că noi nu eram medici, iar boala psihică reprezenta o pasiune. Îmi amintesc și acum confuz fiind întrebarea pe care i-am adresat-o la un curs ”Dumneavoastră ca psihiatru, ce satisfacție mai aveți când în terapia cu bolnavii cronici constatați că se întorc la spital în repetate rânduri după ani și ani? Care este eficiența, în comparație cu un chirurg care vede imediat rezultatele muncii sale?” Mi-a răspuns că satisfacția vine din reușitele terapeutice dar și din faptul că ”aceia nu au șansa, nici satisfacția de a cunoaște poveștile de viață și de a desluși tainele tulburării psihice”. Ce-i drept era o curiozitate și o provocare continuă în descifrarea logicii psihicului uman. Dacă are o logică umană. Așa că am decis să merg în două veri la rând în stagiu de pregătire de la spitalul de psihiatrie unde iarăși am fost fascinat de personalitatea psihiatrului, de ședințele comune, discuțiile cu pacienții și rapoartele de gardă.

© http://www.telegrafonline.ro

Image result for ghiorghe talau

Profesorul Talău era o prezentă demnă și onorabilă. Folosea mereu respectul față de persoana cu care se întâlnea, coleg sau pacient. Și avea un fel aparte de a se prezenta public. Avea o ținută și o eleganță unică. Ceea ce rar întâlnești. Odată, după miezul nopții, uimiți amândoi ne-am încrușiat într-o benzinărie. Zâmbind, am început o conversație care parcă nu se dorea a fi sfârșită. Cu o politețe identică. L-am întâlnit repetat la conferințele naționale de psihiatrie, la București și la colocviile de antropologie la mănăstirea Sâmbăta de Sus. Era interesat și de alte fenomene.Studiase la un alt doctorat antropologia. Mi-a expus mâhnirea față de slaba pregătire profesională a colegilor psihologi cu care dorea să lucreze la clinica proprie.

M-am întristat când am aflat de plecarea sa atât de timpurie, înainte de 70 de ani. Dar m-a liniștit când am văzut câtă lume îi purta prețuire. În Biserica și apoi la înmormântare reprezentanți ai vieții urbei, colegi doctori, cadre medicale și mai ales pacienți.  I-am recunoscut pe câțiva. Unii își aminteau că după externare rămăseseră prieteni, că primiseră ca îngăduiță țigări din partea doctorului. Preotul în biserică a insistat că plecarea s-a făcut într-o zi când Biserica celebra mari profesori ai teologiei: Vasile, Grigore și Ioan. Și același preot și-a amintit de discursul profesorului Talău nu la o întâlnire a medicilor, ci la o conferință ecumenică.

Am citit mesajele de condoleațe trimise din partea Institutului de Psihiatrie Socola din Iași, unde profesorul Talău a profesat și din partea Asociaţiei Române de Psihiatrie şi Psihoterapie și am recunoscut în cuvântul managerului Spitalului de Psihiatrie Gheorghe Preda din Sibiu regretul altor zeci de întristați.

A fost în mod real unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai psihiatriei sibiene. Gândiți-vă, dacă doar într-un an sute de pacienți îi treceau pragul cabinetului de psihiatrie, în cei 40 de ani de muncă clinică mii de pacienți au fost tratați. Dar e un subiect tabu boala psihică și din păcate inclusiv medicii de psihiatrie nu sunt prețuiți precum ar merita, pentru că mulți dintre aceștia trăiesc într-o discreție unică. Profesorul Talău a fost doctor în științe medicale, șef de catedră la Facultatea de Medică, profesor la Departamentul de Psihologie, mentor pentru sute de studenți, medic pentru mii de pacienți, director al spitalului din Sibiu și în ulimii ani consilier local. Fără el, comunitatea medicală a Sibiului a sărăcit…

 

„Cand avem in fata un alcoolic, dam vina pe el si il excludem. Oare nu ar trebui sa intrebam si prietenii lui, familia lui, oare ei chiar nu au nicio vina? Ar trebui sa inversam putin lucrurile. Noi suntem invatati sa socializam. Nu trebuie lasat individul pana cade in prapastie”, spune dr. Ghiorghe Talau

Image result for gheorghe talau

 

 

ARTICOLE PSIHOLOGIE

Psihic, Victimă, Abuz Sexual

mihaicopaceanuLasă un comentariu

intervenție la TVR 1, emisiunea Ultima Ediție, realizator Claudiu Lucaci #metoo

Psihicul se apără de orice asemenea amenințare. Este foarte greu pentru o persoană care este vulnerabilă să-și asume faptul că a fost hărțuită sexual.

 

În România, hărţuirea sexuală se pedepseşte cu închisoarea de la trei luni la un an sau cu amendă.

De la dezvăluirea practicilor sexuale abuzive ale unui celebru producător de la Hollywood, reţele sociale sunt inundate de acuzaţii, experienţe trăite şi revolte ale celor care au fost victime ale abzului sexual. România nu face excepţie la acest capitol. O analiză la Ultima Ediție cu psihologii Mirela Zivari și Mihai Copăceanu.

Se strânge lațul în jurul producătorului american acuzat de hărţuire şi agresiune sexuală. Devenit deja un paria al industriei cinematografice, Harvey Weinstein va fi anchetat de poliţia din New York şi de cea din Londra. Potrivit unor surse, pe fir ar fi intrat şi FBI-ul, care se teme că mogulul ar putea să fugă din ţară.

Gwyneth Paltrow, Angelina Jolie, Cara Delevigne au trăit experienţe similare. Iar trei femei l-au acuzat de viol pe Harvey Weinstein.

Cazul a stranit o adevărată furtună. Academia britanică BAFTA i-a retras lui Weinstein calitatea de membru. La fel şi Academia Americană, care ia în calcul o clauză morală, care ar urma să fie inclusă în statut.

ARTICOLE PSIHOLOGIE

Conferința Internațională Autism București

mihaicopaceanuLasă un comentariu

646x404

Conferința Internațională Autism București IACB2017 
 1 copil din 61 este diagnosticat cu o tulburare de spectru autist in toata lumea! 
în România se cunosc aprox. 30.000 de persoane cu o tulburare din acest spectru!
În sprijinul lor, al copiilor, adulților, părinților, specialiștilor , în perioada 27 – 29 octombrie Asociația pentru Intervenție Terapeutică în Autism organizează  Conferința Internațională Autism București (IACB 2017), la Rin Grand Hotel București.
Sunt așteptați peste 500 de specialiști și părinți din toată țara, care vor discuta despre autism și terapiile validate știintific, cu rezultate recunoscute în recuperarea copiilor cu autism.
Evenimentul se adresează atât specialiștilor din domeniu, cât și familiilor copiilor cu autism aducând în discuție terapiile validate știintific în terapia și recuperarea copiilor cu autism, teme ce au la bază atât cercetare științifică, cât și experiențe din practica terapeutică.
De asemenea, aducerea în prim plan a unor situații reale de familie reprezintă un plus pentru părinții prezenți, pentru aflarea unor moduri noi de gestionare a dificultăților cu care se întâlnesc în viața de familie.
De ce să participi la IACB 2017 ?
La acest eveniment va participa o gamă variată de specialiști: terapeuți, educatori,
medici, sociologi, dar și reprezentanți din cadrul Ministerului Educației și Sănătății.

Dintre invitați amintim pe: Gina Davies, logoped și specialist în autism, a lucrat în domeniul nevoilor educaționale speciale ca logoped de peste 20 de ani, atât în mediul clinic, cât și în cel educațional și familial; Petter Myhrer-Naess, Consultant de Intervenție Comportamentală Timpurie din Norvegia;   Daniela Gavankar, psiholog specialist, analist comportamental, consultant ABA, președinte Asociația pentru Interevenție Terapeutică în Autism; Gabriela Vilhelmsen (Negoescu), psihopedagog și consilier la Centrul Pedagogic Arstad, sub egida serviciului Psihologic și Pedagogic din Bergen, Norvegia; Dominica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental, fondatoarea Mind Education Health; Dana Horodețchi, părinte, cadru didactic, fondator Învățăm cu pictograme; Mădălina Potoroacă, medic primar psihiatrie pediatrică.

Image may contain: one or more people, people sitting, child and indoor
Noutatea adusă de acest eveniment va consta în paneluri de discuții directe între specialiști și participanții din sală. Aceștia din urmă vor putea pune întrebări și vor putea să discute diferite aspecte ale temelor prezentate.
Cei prezenți vor afla informații despre ceea ce înseamnă autism, afecțiuni conexe, intergrarea copilului în societate, despre terapiile validate științific, viața de familie când copilul are autism, dar și despre viața de cuplu a părinților și cum își pot găsi resurse pentru a trăi o viață plină, frumoasă și împlinită.
„În prezent, în România, există centre importante unde se oferă terapie de calitate copiilor cu autism. Rezultatele îmbucurătoare, dobândite de-a lungul timpului cu ajutorul abordării comportamentale ABA, au dus la o cerere foarte mare, fiecare familie încercând din răsputeri să ofere copilului ABA, cât mai mult și pe termen cât mai lung. Experiența practică a dovedit însă faptul că această abordare nu rezolvă toate problemele, că nu toți copiii se recuperează cu ABA, că ABA nu este un panaceu universal aplicabil în orice situație, cu oricine. În acest context, IACB 2017 vine să aducă în discuție autismul, abordările care și-au dovedit eficiența alături de ABA, dar și poveștile de viață ale familiilor cu copii cu autism, aducând în prim plan lectori importanți cu experiență practică vastă în domeniu. Dacă am face cu toții doar ABA ar fi la fel de rău ca și în cazul în care nu ar exista ABA” – psiholog Daniela Gavankar, președinte AITA, coordonator științific IACB 2017.
Conferința Internațională Autism București 2017 este organizată de Asociația pentru Intervenție Terapeutică în Autism, AITA, organizație înființată în decembrie 2008 cu scopul de a oferi servicii complete copiilor cu tulburări din spectrul autist și famiilor acestora.
Pentru mai multe informații legate de IACB 2017 vă invităm să vizitați iacb.ro.
Image result for autism aita