REGANDIM SIBIUL. DESPRE FRUMUSETEA UITATA A PIETEI MICI!

articol publicat in saptamanalul SIBIU 100 % an IV, nr 184- 21-27 aprilie 2012
Am văzut Roma, Parisul, Viena, Praga, Atena, Oslo, Berlinul, Basel, Budapesta, New Delhi şi alte oraşe europene. Am locuit în Bologna, Londra şi Oxford. În niciunul dintre toate aceste mari oraşe nu mi-a fost dat să remarc un loc public, un centru istoric, o piaţetă care să aibă altă destinaţie decât cea turistică, păstrând cu sfinţenie autenticul şi preţiosul istoric. Adevărat, terase regăseai, însă acestea nu ocupau mai mult de 10-15% din întreaga privelişte.

Cetăţenii urbei sau turiştii se plimbau cu bucurie, fotografiau, zâmbeau, admirau, dansau, erau încântaţi, însă cu mare regret nu pot afirma la fel şi despre Piaţa Mică a Sibiului. Este plină cu maşini. Nu ai ce admira. Trec zilnic de câteva ori şi sunt îndignat de puzderia de maşini parcate aici. Mă feresc când cele luxoase, mamuturile, mă claxonează gonind alarmant prin piaţă. Stau la terasă, la o pizza cu prietenii şi-mi sar în ochi nu casele vechi, clădirile frumoase, monumentele istorice, ci expoziţia unor diferite mărci de automobile. O imagine grotescă. Turiştii nici nu pot fotografia. Nu-ţi mai sare în ochi primul pod de fier forjat din România, Podul Mincinoşilor.

Piaţa Mică nu mai poate fi un obiectiv turistic tocmai din pricina zecilor de automobile plasate aici. Turiştii se amărăsc când trec pe sub Hermannstädter Ratsturm şi zăresc grozăvia. Clădirile medievale, atenţie!, toate monumente istorice, sunt umbrite de parcare. Prima farmacie din România, clădirea din 1568, cine ştie de ea? Casa Artelor, Muzeul de Etnografie ,,Franz Binder”, Casa Aurarilor, Casa Luxemburg, cine dintre turişti le (re)cunoaşte, le observă în treacăt de n-ar avea un pliant în mâini? Clădirile din secolele XIV-XV, în stil gotic, cu faţade în arcade sunt sufocate. Nu te poţi plimba frumos. Şi da, şi terase..prea multe!

Esteticul nu ne interesează. Nici istoricul. Nici bunul-simţ. Nimic. Totul comercial, autorizaţie şi profit. Şi sutele de mese şi scaune printre maşini creează o imagine de apocalipsă. Pizza şi ţeavă de eşapament. O piaţă istorică devenită depozit de maşini şi de mâncare. Cum ziceam mai sus, şi celelalte pieţe ale marilor oraşe au terase, dar acestea nu asfixiază istoria, sunt pe margine subtil, una câte una. La noi totul e compromis şi transformat în urât. Denigrând acest patrimoniu în favoarea fierului şi a câtorva bănuţi. Răspunsul că parcarea serveşte riveranilor nu este valid, nici că aşa creşte bugetul primăriei. Cultura se poate manifesta doar într-un spaţiu al ei. Lăsaţi-o!