REGANDIM SIBIUL. SIBIU 100%.

Muzicieni mari, preţuire mică

mihaicopaceanuLasă un comentariu

REGANDIM SIBIUL.Muzicieni mari, preţuire mică

articol publicat in saptamanalul SIBIU 100 % an IV, nr 183- 7-20 aprilie 2012

În 29 martie, la filarmonică au concertat invitaţi de seamă: pianistul român Peter Szaunig şi dirijorul Ilarion Ionescu-Galaţi, ambii trecuţi de 74 de ani. A intrat pe scenă vestitul dirijor, înalt, puternic, bătrân şi modern, cu o cămaşă de asiatic, glumeţ prezentându-şi prietenul de-o viaţă…

Văcean Alin scurt, Wagner-Régeny cu Orchestermusik mit Klavier şi Brahms. Uluitor, dirijorul n-avea partituri. „Are totul în cap”, mi-a dezvăluit maestrul Szaunig într-o discuţie ulterioară. Excepţional! Să dirijezi fără note în faţă.

Wagner-Régeny, născut la Reghin în 1903, are un stil dramatic, introvertit, ce îmbină folclorul cu neoclasicul. Şi el a plecat în Germania, devenind profesor şi membru al Academiei de Artă din Berlin. Puţin cunoscut, în compoziţiile sale polifonice şi politonale a fost inspirat de Satie şi Milhaud, iar concertul cu pricina l-a finalizat unde? La Sibiu, în anul 1935, când invitat de saşi a participat la inaugurarea stagiunii de vară a „teatrului natural” din Sub Arini. Ritmic şi riguros, sonată şi lied, apoi lent, concertul a stârnit aplauze lungi.

Szaunig a sosit din Germania (unde emigrase în ’73), deşi pe afiş nu scria (halal marketing!). A fost profesor de pian la Liceul de Artă şi solist la Filarmonica din Sibiu. Deci e de-al nostru. Pasionat de Wagner-Régeny, l-a studiat intens, a scris şi a obţinut de la văduva acestuia piese necunoscute pe care le-a imprimat în Italia. Se întoarce anual cu mult drag la Sibiu pentru că este legat de acest orăşel şi de concursul de interpretare pianistică şi compoziţie al tinerilor „Carl Filtsch”, pe care l-a iniţiat. Un artist spiritual, practicant al budismului Zen de 40 de ani, mi-a povestit de experienţele sale din mănăstirile din Himalaya, la peste 4.800 de metri şi de viziunea sa asupra vieţii. Am discutat despre inferioritatea pianului într-o orchestră, despre Sibiu, Germania şi Europa, facebook şi lipsa suportului financiar pentru artişti.

Thalia nu a fost umplută. Publicul majoritar de vârsta a doua şi a treia. Puţini tineri. Dacă am fi scăzut saşii şi cei cu abonamente numărul spectatorilor s-ar fi înjumătăţit. Să fie o lipsă de interes pentru spectacolele ordinare de joi seara? Dar o sală micuţă precum Thalia într-un oraş ce se vrea cultural nu ar trebui să sufere locuri goale. Ceea ce mă duce cu gândul şi la un marketing deficitar. Într-o lume a internetului, biletele nu se pot achiziţiona online şi nici multe afişe pe străzi ori anunţuri în presă nu vezi. De ce?

Jurnal de Rumânia

cu abonamentu la ghişeu….jurnal de România…

mihaicopaceanu3 comentarii

Cu abonamentu la ghişeu

De când plătim taxe pentru orice în lumea asta, plătim şi pentru un loc de parcare în faţa casei. Asta-i culmea..Dacă n-ai garaj şi parchezi maşina în faţa casei tre să plăteşti. Şi pentru „riverani” (persoană ce locuieşte pe malul unei ape), Consiliul Sibienilor, a hotărât emiterea unor abonamente ieftine. Zis şi făcut. Mă duc degrabă la sediul administraţiei din Piaţa Mică şi când să dau bună ziua la ghişeu tanti mă repede ”da talonul unde-i, da formularul l-ai completat?”

„ Stai încet coniţă”.

Iscălesc şi cucoana zice „ Nu se poate!”. „Pardon?”. „Dumneata nu ai maşina înscrisă pe Sibiu, noi facem abonament pe adresa de pe talon, nu poţi beneficia de abonament riveran”

„ Păi pe buletin scrie Sibiu coniţă. Aici locuiesc”

„Da pe talon nu…nu înţelegi!!”

Şi ce să fac? Să solicitabonament redus (adică de 7 ori mai mare decât cel obişnuit de riveran).

Bun, fac o cerere, iscălesc, xeroxez documentele şi mă întorc la sediu. „Vino miercuri să vedem dacă aprobă şeful”. Adică cererea trebe aprobată. Încă un drum. Mă întorc astăzi, cu emoţie, aprobată, plătesc abonamentul „redus” şi primesc o chitanţă! „ Şi cu asta?”. „ o pui în maşină şi vii săptămâna viitoare să-ţi dăm abonamentul”.

Să pun chitanţa în parbriz . aşa se procedează ????

So: du-te de 3 ori la ghişeu, fă cereri, xeroxează, aşteaptă aprobări şi după zile de umblat primeşti o chitanţă (pre care o lipeşti pe parbriz..), apoi un abonament de 7 ori mai mare decât vecinul meu. Asta pentru că pe maşină nu scrie „SB”….da locuim tot pe aceeaşi stradă…păi nu am dreptul a avea o maşină din alt judeţ, dintr-o altă ţară, că doar europeni suntem???? Poţi, da nu poti beneficia de abonament d’asta…..ieftin….

Concluzia: să ne înscriem maşinile la SB.

şi nu mă întrebaţi cât am plătit 😦

Imagine

7 Seri editia de Sibiu

DESPRE INTALNIRI !!!

mihaicopaceanu4 comentarii

Despre Întâlniri

publicat în  “Sapte Seri”– Editia de Sibiu  20 apr-3 mai 2012 http://www.sapteseri.ro Afli tot ce misca!

Viaţa este o sumă de întâlniri. Întâlniri cu persoane simple, indiferente, străine, efemere, pe care nu le sesizezi şi nu dai doi bani sau întâlniri cu personalităţi, oameni înţelepţi, oameni de succes, iluştrii mentori, de care te bucuri, înveţi, eşti onorat şi aştepţi cu nerăbdare o nouă reîntâlnire. Pentru cei atenţi o singură întâlnire este decisivă.

De exemplu, că tot a trecut Paştele, pentru un creştin ce şi-a dorit întreaga viaţă să ajungă la Ierusalim în pelerinaj, odată întors viaţa sa primeşte o altă orientare. Nu mai crede în destin şi-şi direcţionează paşii respectând cu de-amănuntul poruncile din Biblie. Ceea ce îi poate însemna o satisfacţie şi o bucurie enormă. Pentru şcolari imaginea profesorului preferat este limpede în amintirea lor, profesorul care i-a îndrumat şi i-a influenţat inclusiv în alegerea carierei.

Întâlnirea şi prietenia cu propriul părinte poate fi una de succes, atunci când părintele este modelul tău. Pentru îndrăgostiţi întâlnirea cu „aleasa inimii” le va schimba viaţa, după cum ei înşişi admit. Apoi, întâlnirea cu o persoană ce îţi propune o afacere sau cu un angajator ce îţi oferă un nou loc de muncă, unde te regăseşti, te dezvolţi şi esti capabil de succes profesional.

Există şi întâlniri lungi, plicticoase, de care vrei să scapi. De exemplu, relaţiile capcană. Ştii că nu-ţi merge, ba chiar ţi-ai dat seama că nu vă potriviţi şi că nu ea este cea pe care o căutai şi totuşi în ciuda acestor evidenţe continui să-ţi risipeşti anii. Ele aparţin categoriei întâlnirilor inutile pe care ar trebui să le evităm şi să le stopăm din timp. Recomand însă să nu ratăm întâlnirile cu persoanele minunate chiar dacă sunt necesare eforturi uriaşe.

Disponibilitate şi deschiderea şi receptivitatea sunt trei condiţii obligatorii pentru o întâlnire eficientă.

7 Seri editia de Sibiu

AUTISMUL

mihaicopaceanuLasă un comentariu

Autismul

publicat în  “Sapte Seri”– Editia de Sibiu  6/19 apr 2012 http://www.sapteseri.ro Afli tot ce misca!

În anul 1997 Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat rezoluţia cu numărul 62/139 prin care declară Ziua de 2 Aprilie: WORLD AUTISM AWARENESS DAY. Din acel an în marile oraşe ale lumii au loc acţiuni sociale, campanii publicitare, flashmob-uri, conferinţe şi noaptea clădirile publice importante sunt luminate în albastru, toate cu scopul de a atrage atenţia asupra simptomelor autismului şi a ratei alarmante, de a conştientiza instituţiile statului şi cetăţenii de rând şi de a afirma şi promova drepturile acestor copii speciali.

Anul acesta, în albastru, Casa Poporului, dar nu Primăria din Sibiu. În România deşi sunt diagnosticaţi 4.000 de copii se consideră în realitate un număr estimativ de 15.000. Săptămânal zeci de cazuri noi. Românii însă operează cu mituri, prejudecăţi, „autismul este contagios”, „copilul ăla e violent” şi discriminări „să nu vină la noi în şcoală”, „e dezmierdat, ţineţi-l acasă, femeie!”. Nu avem încă o lege a autismului, o educaţie şi cultură a cetăţeanului şi nici specializări în terapii.

 

Autismul nu este limitat la o singură regiune geografică, afectează pe oricine indiferent de gen, rasă, clasă, nivel de educaţie sau mediul de provenienţă. Este o provocare mondială ce necesită o acţiune globală.  Dar ce este de fapt?

Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare ce începe încă din copilărie, înainte de 3 ani şi persistă de-a lungul întregii vieţi. Un copil cu autism este afectat în capacităţile sale de comunicare, în înţelegerea lumii cel înconjoară, în relaţionarea cu cei din jur alături de care pot fi comportamente repetitive şi interese limitate. E nevoie de terapie şi intervenţii comportamentale specializate. E nevoie de programe guvernamentale şi de înţelegere, compasiune, respect şi ajutor din partea noastră pentru ei şi pentru familiile lor.

 

Jurnal de Rumânia

Între 25 şi 30….

mihaicopaceanu20 comentarii

Între 25 şi 30….

Cu fiecare an ce trece, la fiecare aniversare, îmi dau seama şi mai mult cât de Neînsemnat sunt. Să ai conştiinţa nimicniciei tale într-o lume penibilă şi fără sens. Să-ţi dai sema că orice faci este pieritor şi în definitiv, în zadar. Să fii tu însuţi în fiecare zi, dăruindu-te întreg şi complet tuturor şi pentru toate, să crezi în vise, să-ţi creezi ţeluri, pe care trecând prin foc să ajungi la ele. Să ai tăria granitului, statornicia muntelui şi puterea de a îndura a Apostolilor, să-ţi alungi îndoielile….şi cu toate acestea, totul se risipeşte. Rămân doar amintirile. Şi ele şubrede şi deseori lipsite de semnificaţie. A face bine celor din jur zi de zi, cunoscuţilor şi străinilor, a ajunge încât să-ţi neglijezi propria persoană. Să munceşti pentru alţii, zi şi noapte, cu timp şi fără timp, şi deseori în defavoarea ta.

Din nefericire, fiecare bucurie durează atâta timp cât crezi în ea. Tristeţile sunt întotdeauna mai puternice, mai trainice şi umbresc micile emoţii pozitive. Stările de tristeţe adâncă le-am avut după fiecare împlinire, după fiecare dorinţă atinsă şi proiect finalizat, când m-am depăşit pe mine, dar când s-a terminat. Urcuşul, pregătirea, energizarea, munca, stresul, dinamizarea ta şi a celorlalţi, au dus treptat spre sublim, spre maxim, iar de acolo cădere bruscă. Neant! Nu mai era viaţă. Şi atunci găseai altceva şi o luai, iarăşi, înşelător, de la capăt. Precum un atlet îşi depăşeşte recordul anterior, tinzând spre un alt record, şi altul şi altul, până când deodată cade rănit şi epuizat. Succesele nu mai au nicio importanţă şi nicio valoare. Pentru că astăzi nu mai contează CINE ai fost şi nici cine eşti, ci cine vei fi…într-o lume individualistă, când fiecare se luptă pentru sine, cu orice preţ, rănind pe celălalt, cu orice risc, bucuriile nu mai sunt colective. Când prietenii te trădează, când fraţii te mint, iar cei dragi devin ticăloşi, când străinii sunt răutăcioşi, când cel de pe stradă te înjură, te nedreptăţeşte, nu poţi să mai speri în ceva. Când eşti tratat cu dispreţ in propria patrie, în propriul orăşel pe care l-ai slujit, când oamenii scuipă pe stradă sau te înjură, când munceşti fără să primeşti nimic în schimb, nici recunoştinţă, ori apreciere, când eşti înjosit de cei din jur sau de cei mai mari, de „şefi” sau legiuitori, când destinul îţi joacă veste, când crezi şi eşti trădat, când viaţa îţi bate joc de tine, când nimic…..

Până la 25 a fost frumoasă, surprinzătoare, binecuvântată (îmi permit acest cuvânt). Din acea zi de duminică, ultimii ani au coborât, mai rău, declin, şi repet, oricât de mult te-ai zbate în acest morman de nedreptate şi vrajbă, numit VIAŢĂ, oricât de mult te-ai dedica altora (şi ţie prin ei), nu poţi fi fericit! E o tâmpenie să mai cred asta. Cei ce cred în fericire fie sunt naivi fie se iluzionează (şi nu ştiu). Cei ce cred în dragoste asemenea. Cei ce cred într-o altă viaţă, deopotrivă. Nu poţi crede nici în aceasta, pe care „ o ştii” cum vei putea crede în alta pe care nu o ştii?. Nu aşa zicea Hristos?

Şi totuşi încotro? spre Nicăieri (zise o voce)…..

7 Seri editia de Sibiu

Cultura şi femeia. Cultul femeii!

mihaicopaceanu16 comentarii

articol publicat în  “Sapte Seri”- Editia de Sibiu  9-22 mar 2012 http://www.sapteseri.ro Afli tot ce misca!

Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii. – Grigore Vieru

În ciuda eforturilor de a redescoperi cultura autentică, reacţia celor din jur, numiţi într-un mod oribil „consumatori” şi rezultatul aşteptat este nesatisfăcător. E adevărat că devine cunoscut ceea ce se vinde. Şi pentru că de-a lungul timpului cultura nu a fost o sursă extraordinară de profit a început să se „comercializeze” şi ceea ce nu aparţine originalului, autenticului, băştinaşului. Totodată, operatorii culturali sunt siliţi fie să se adapteze şi să ofere ceea ce se vinde (şi se cere) fie să rămână în necunoscut şi încet…destinaţi pierzării. Aşa au trecut şi aceste prime zile de martie când am celebrat prin mărţişorul copiilor primăvara iar apoi frumuseţea şi eleganţa femeii.

Ziua femeii nu mai deţine acea nobleţe de odinioară, când femeia era în centrul lumii, respectată, omagiată şi adorată. Când poeţii închinau versuri, artiştii opere, iar îndrăgostiţii făceau acte demne de nebunie.

Evenimentele culturale închinate femeii nu au fost de mare calitate! Femeia astăzi este deţinătoarea puterii, independentă, ţinteşte sus spre succes, doreşte profesie şi copii puţini. Bărbatul nu mai este foarte indispensabil în viaţa ei. Legătura dintre ei rămâne atât de firavă încât s-ar clătina şi rupe la cea mai mică polemică. Cred totuşi că prin însăşi fiinţa ei, femeia, are alte calităţi pe care dacă le-ar putea folosi cu inteligenţă ar putea evita multe din necazurile cotidiene ale cuplurilor. Nu mai cred în discursul despre supremaţia genurilor, uneia sau altuia. Dar admir femeiele care îşi întreţin căsnicia prin jocul cu propriul bărbat într-o formă de manipulare necesară şi inofensivă.

Femeia hrăneşte sentimentele şi devotamentul bărbatului surprinzându-l în fiecare zi prin chipul luminos, zâmbetul, delicateţea şi şarmul personal. Ea îi poate transmite din energia sa pură şi îl poate însoţi fidelă clipă de clipă până la sfărşit.

7 Seri editia de Sibiu

Românii, Zăpada şi Altruismul

mihaicopaceanu1 comentariu

Românii, Zăpada şi Altruismul!

articol publicat “Sapte Seri”- Editia de Sibiu 24 feb-8 mar 2012 http://www.sapteseri.ro Afli tot ce misca!

La Gala Studentului Român din Străinătate (www.gala.lsrs.ro) desfăşurată la începutul lunii ianuarie într-un cadru de excelenţă, în impozanta sală C.A. Rosetti a Palatului Parlamentului, Dan Nechita, şi-a început discursul amintind de altruismul americanilor, ca de o supremă bucurie a vieţii lor.
„Măi să fie!” Instant, m-am gândit la noi, la români. Am fost învăţat de mic că românii sunt buni şi ospitalieri, generoşi şi politicoşi.
Altruismul este o atitudine binevoitoare şi dezinteresată; în folosul celuilalt. Să-l ajuţi pe cel de lângă tine fără să pretinzi ceva în schimb. Dar când am ajuns prima oară în Europa occidentală, incidental, primul român pe care l-am întâlnit m-a sfătuit să nu mă împrietenesc cu românii. Iniţial nu am dat atenţie acelei vorbe. După câteva luni prin străinătate s-a dovedit a fi adevărată.

Omul începe să trăiască atunci când începe să trăiască pentru altii.” Albert Einstein

© Sorin Onişor

 

 

 

 
Zilele acestea iarăşi am încercat să desprind o înţelegere culturală a altruismului la români. Gerul şi zăpezile au provocat aproape 100 de victime. Doliu naţional. Nu? Ei, autorităţile se invinovăţeau reciproc şi negociau gradul stării de urgenţă în momente când dezbaterea nu-şi avea rost ci doar acţiunea. Au sărit oameni de rând şi asociaţii de voluntari, au trimis alimente şi unii au plecat să ajute cu lopata la deszăpezire. Dar parcă prea puţin altruism. Puterea comunităţii poate face miracole. Indivizii singuri devin slabi şi neputincioşi.

Imi amintesc şi de un alt moment dureros când altruismul a fost absent în Sibiu, când o tânără de 19 ani, Ioana, diagnosticată cu leucemie, a decedat pentru că nu reuşise în timp util să dobândească suma de câteva mii de euro necesară intervenţiei chirurgicale care poate i-ar fi adus o speranţă de viaţă.

E atât de ruşinos pentru oamenii secolului nostru civilizat să fie nepăsători şi reci la suferinţa celor din jur.
Dacă suntem altruişti eu încă nu am răspunsul!

7 Seri editia de Sibiu

VIATA NU AR FI DESAVARSITA FARA MUZICA CLASICA!

mihaicopaceanu4 comentarii

                        Viaţa nu ar fi desăvârşită fără muzica clasică !

Mihai Copăceanu

articol publicat  “Sapte Seri”- Editia de Sibiu 10/23 febr  2012 www.sapteseri.ro  Afli tot ce misca!

Într-o conversaţie cu o doamnă onorabilă din Europa germanică aflată în vizită de lucru în Hermannstadt am introdus graţios subiectul preferinţelor muzicale. „Rock, pop, jazz şi soul” a zis cuconiţa. „Şi clasic?”, întrebai eu. „Nuuu.Şi ca să-ţi spui pe-a dreaptă nu am fost niciodată la un concert de muzică clasică”. Am rămas bezmetic. Aşteptările mele fuseseră înşelate.

Se poate ca o distinsă profesionistă dintr-o ţară civilizată să nu aibe interes pentru muzica ce înalţă sufletul? Câteva zile mai târziu mi-am răspuns afirmativ. Mă întorceam de la un concert excepţional de la filarmonica din cetate. Adevărat, era joia, însă sala cuprindea zeci de scaune neocupate.Trist.O sală chiar mică pentru un oraş precum Sibiul ce încă îşi păstrează cu îndrăzneală ilegitimă titlul de „capitală culturală”. Ce înseamnă 400 de scaune la 150.000 de locuitori? Puţin mai mult de 0.2%. Dar sala de nici 150 de locuri a teatrului naţional Stanca? Şi mai puţin. Desprind din aceste afirmaţii cel puţin două simple asumpţiuni. O să încep cu a doua: Sibiul nu este atât de cultural precum se propovăduieşte. Muzica clasică, in ciuda repetatelor concerte, rămâne încă un teritoriu nedescoperit şi fără de curiozitate pentru mulţi dintre noi. Creaţiile culte ale genialilor precum Mozart, Beethoven, Bach, Verdi, Haydn ori Tchaikovsky nu sunt cunoscute cetăţenilor. Să nu-mi spuneţi că se ascultă pe internet sau în căşti. Nu poţi asculta Bach pe bicicletă. Muzica clasică te îndeamnă la meditaţie, îţi alină durerea inimii, îţi împărtăşeşte bucuriile vieţii şi sublimul dragostei. De la curţile împăratului, din saloane sau biserici atinge străfunduri nebănuite ale sensibilităţii umane şi întăreşte caracterele, ea, „o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă a sufletului” (Bach). Ascultaţi-o!

copaceanu_m@yahoo.com

 


7 Seri editia de Sibiu

”AZI MI-AM DAT DEMISIA” sau despre Demnitate!

mihaicopaceanu7 comentarii

 ”AZI MI-AM DAT DEMISIA” sau despre Demnitate!

Mihai Copăceanu

material publicat in “Sapte Seri”- Editia de Sibiu 27 ian/ 09 febr  2012 www.sapteseri.ro  Afli tot ce misca

Sunt cuvintele unei prietene pentru care începutul anului 2012 a adus despărţirea de vechiul job şi deliberarea pentru alt job, cu totul diferit, într-un domeniu nou, pe scurt o altă provocare de viaţă.A avut această putere de a spune NU şi de a pune punct celor 14 ani de muncă neîncetată într-un sistem nu foarte performant, nici de invidiat, aşa cum este administraţia publică. Nu a plecat din laşitate, ori din eşec şi nefericire, dimpotrivă cu demnitate şi onoare, a părăsit sistemul pe care-l cunoştea cel mai bine, locul unde a dus multe lupte şi înfrângeri şi s-a avântat în mediul privat. În acea zi de ianuarie s-a trezit mai de dimineaţă la ora 5 şi şi-a rostit aceste cuvinte cu o perfectă luciditate. Rezultatul a fost surprinzător: “am simţit o pace interioară adâncă urmată de o eliberare şi o bucurie în drum spre casă”. Privea spre un viitor necunoscut dar propiu. Era Viitorul ei!  

 

 În definitiv, nu vă scriu de raportul dintre stat vs.privat ci de poziţia de demnitate pe care trebuie să o ai în viaţă, deseori, în confruntarea cu fiecare acţiune şi în faţa oricărei situaţii ambivalente şi confuze. E lecţia de a spune NU şi STOP. Gata! Imi ajunge! De a o lua de la capăt, de a pune început bun, de a te dinamiza şi redefini indiferent de domeniu, orientare şi consecinţe.  

Este demnitatea de a spune NU compromisului, NU suferinţei, NU minciunii, NU şefului ipocrit şi prietenilor profitori şi NU relaţiei amoroase îndelungate ce se dovedeşte a fi în defavoarea ta. Să nu confundăm demnitatea cu orgoliu sau cu insulta.

 Demnitatea este o atitudine morală măreaţă care se dobândeşte şi se exersează. Dar este dovadă cea mai înaltă ce caracterizează fiinţa umană supremă.

Voi fi onorat pentru fiecare om demn pe care-l voi întâlni.

7 Seri editia de Sibiu

Să NE REGANDIM VIITORUL !

mihaicopaceanuLasă un comentariu

Să NE REGANDIM VIITORUL !

 Mihai Copaceanu

material publicat in „Sapte Seri”- Editia de Sibiu 13/26 ianuarie 2012 www.sapteseri.ro afli tot ce misca

În ultimele zile m-am reîntâlnit cu prietenii din State ce reveniseră, acasă, pentru liniştea sărbătorilor în familie. După discuţii gen “şi ce ai mai făcut, cum eşti? Ce s-a mai schimbat în România?”, unde răspunsurile mele nu au fost întru-totul îmbucurătoare şi onorabile, i-am întrebat „Ce putem noi învăţa de la americani?” Fără a ezita mi-au zis direct „să privim în viitor, să avem viziune. Românii sunt prea mult blocaţi în trecut”. Şi de aici porneşte insuccesul. Discuţiile infinite şi seci despre cine a tras la Revoluţie, despre cât rău ne-a făcut comunismul, despre sistem, corupţie şi hoţie nu rezolvă cu nimic probleme prezentului şi provocările viitorului. Trecutul, deşi parte din noi, din propria noastră identitate ca naţiune, ne poate valorifica, însă totuşi ne împiedicăm de el şi nu dorim să privim în viitor şi să-l formulăm.

 

Întâlnesc tineri studenţi ce nu-şi pot justifica de ce au ales o facultate sau ce vor să facă după absolvire, tineri angajaţi ce nu urmăresc o dezvoltare şi o ascensiune profesională şi nicio schimbare a jobului în caz de regres sau rutină sau chiar bâtrâni pensionari ce pierd vremea palavragiind prin parcuri aşteptându-şi finalul vieţii.

Două trăsături principiale mi-au plăcut în biografiile oameniilor de succes ai lumii: o atitudine mentală sănătoasă (indiferent de eşec) şi o viziune pe termen lung. Tocmai ceea ce lipseşte românilor şi României. Optimism, dinamism şi planuri de acţiune. Noi suntem ba prea mult entuziasmaţi de prezent, trăindu-ne clipa, ba lamentabili şi jalnici, acuzând şeful, vecinul, ministrul, sistemul, primarul, iubita, pe oricine însă uităm de noi şi de noi cei ce vom fi în 5, 10, 20 de ani.

Privind spre viitor nu prezicându-l. Investind resurse, având puterea de a lupta, într-o societate nedreaptă,  iată succesul.