ARTICOLE PSIHOLOGIE

Crăciun alb: de ce cocaina este peste tot în decembrie de Max Daly

Crăciunul în Marea Britanie: poate că nu ninge prea mult, dar e destulă pulbere albă în aer. Pentru dealerii de droguri recreaționale, perioada sărbătorilor este vârful de activitate. „În fiecare decembrie, vânzările de cocaină cresc cu 50%”, îmi spune un dealer experimentat de droguri de petrecere, care nu dorește să fie numit. „Perioada de dinainte de Crăciun este cea mai aglomerată din an.” De ce? „Pentru că cocaina merge cu băutura așa cum merg cartofii copți cu curcanul. Au fost inventate una pentru cealaltă.”

Unde este alcool, de obicei este și cocaină. Iar în mijlocul freneziei alcoolice a petrecerilor consecutive de la serviciu și de acasă, a diverselor evenimente sociale și nopților de club din decembrie, consumul acestui „ingredient” ascuns explodează, nu doar în Marea Britanie, ci în toată Europa. La Atena, anul trecut, oamenii de știință au constatat că utilizarea cocainei s-a dublat în perioada sărbătorilor, de la 1 kg la aproape 2 kg pe zi. Între timp, o petrecere de Crăciun organizată de Liverpool Football Club în celebra catedrală a orașului a fost întreruptă anul trecut după ce au fost găsite pliculețe goale de cocaină în toalete.

Datorită ușurinței de utilizare și efectului energizant, de scurtă durată, este un drog care s-a integrat perfect în cultura modernă a băutului, menținând oamenii vorbind și bând mai mult timp fără senzația de a fi prea „duși”, așa cum se întâmplă pentru unii cu ecstasy, canabisul sau psihedelicele. Pub-urile, barurile și cluburile de noapte pot avea arhitectură anti-consum de cocaină în toalete, dar milioanele de băuturi suplimentare consumate datorită cocainei au crescut fără îndoială profiturile economiei de noapte. Deși, fiind un inhibitor al apetitului, probabil a afectat vânzările de mâncare ale localurilor.

De Crăciun, pentru dealeri, vânzările de cocaină încep să se adune de la sfârșitul lui noiembrie, în jurul Black Friday. În timp ce unii încă operează exclusiv din vorbă în vorbă, mulți își fac reclamă prin mesaje drăgălașe, pline de emoji, pe WhatsApp și Telegram. Ca mult marketing din zilele noastre, tonul este șugubăț și prietenos. Este și foarte ancorat în actualitate. De exemplu, la câteva ore după moartea Reginei Elisabeta a II-a, în septembrie 2022, dealerii trimiteau mesaje oferind reduceri, în onoarea ei, la grame de „King Charlie”. Luna aceasta, desigur, mesajele sunt toate despre a avea un „Crăciun alb”.

Potrivit dealerului de droguri de petrecere, care deservește o clientelă londoneză înstărită din „înalta societate”, ce include modele de top, actori și rapperi de prim rang — „dar niciodată politicieni, dacă nu-l punem la socoteală pe gigoloul care urma să viziteze unul” — decembrie este luna ofertelor la cantități mari. Prețul lui obișnuit este unul piperat, 110 lire sterline — dublu față de media din Marea Britanie pentru un gram de cocaină — din cauza, spune el, „calității foarte înalte” a produsului său. Dar în ultima lună, majoritatea clienților au cumpărat „cinciuri” [cinci grame], pe care le vinde cu 370 de lire.

Cei aflați în prima linie a eforturilor Europei de a opri fluxul de cocaină care ajunge pe continent pentru a alimenta dealerii de stradă sunt foarte conștienți de creșterea sezonieră a pulberii albe.

Crăciun alb — aceasta este perioada în care pulberea albă cade în masă din cer”, a remarcat Kristian Vanderwaeren, șeful departamentului belgian de vamă și accize, în decembrie 2022, după ce ofițerii au confiscat zece tone de drog destinate sezonului festiv de petreceri din Europa, de pe o navă cargo în portul Anvers.

Dar cocaina nu este doar pentru Crăciun. Este și pentru sport – sau, mai precis, pentru a fi prizată în timp ce te îmbeți și te uiți la sport. Acest lucru nu este surprinzător pentru un drog care a devenit ceva obișnuit în Marea Britanie, de la puburile muncitorești până la petrecerile fastuoase ale școlilor private. Cocaina face parte din cultura tribunelor de fotbal încă din anii 1980, dar acum este o componentă normalizată a mersului la meciuri, de la ligile inferioare până la locurile luxoase de la Chelsea. Și nu este vorba doar de fotbal; se prizează și în lumea curselor de cai – inclusiv de către unii dintre jockeyi – precum și la marile evenimente de rugby, darts și cricket.

„Am stat de nenumărate ori în afara stadionelor Oval și Lord’s”, spune dealerul. „Un lucru la cricket este că e o sesiune de băut care durează toată ziua. Așa că telefoanele încep să sune pe la 2–3 după-amiaza, când sunt deja bine amețiți, pentru că beau de la ora 10 dimineața.”

Nici explozia de cocaină de Crăciun, nici creșterea vânzărilor generate de marile evenimente sportive nu ar fi posibile fără implicarea grupărilor de crimă organizată responsabile de transportul drogului în cantități mari din America de Sud către porturile Europei. Însă problema este că profiturile uriașe obținute de bandele de traficanți din circulația acestei cantități de cocaină ajung să destabilizeze țări întregi, nu doar în America de Sud, ci și în Europa, prin răspândirea corupției și a violenței. Nu tocmai în spiritul Crăciunului, până la urmă.

articol publicat in Newstatesman.com in 28 decembrie 2025

GANDURI DE LA OXFORD...

De ce m-aş întoarce în România (I)?

Articol scris pe Blogurile Adevarul aici  29 ian 2013

Sunt în cel de-al treilea an al plecării mele din România în Marea Britanie pentru a-mi continua studiile. Tocmai am început un program doctoral în psihologie (mai rar!). Dar plecarea mea nu a fost îndemnată numai de acest simplu motiv: „Hai să studiez”.

Am avut parte de studii post-universitare în străinătate întâi doi ani: un prim an la Oxford şi încă unul la Londra. Am obţinut un masterat la Institutul de Psihiatrie şi Kings College London şi m-am întors în toamna anului 2010 cu gânduri limpezi, idei, cu o puternică motivaţie şi cu o determinare de a îmbunătăţi acel mic loc de lume românescă unde voi avea să muncesc şi să schimb puţin din România mea.

M-am întors în Europa Occidentală deoarece trecuseră doi ani de subzistenţă în Sibiu şi în urma unor eforturi şi auto-încurajări repetate mi-am dat seama că oricât de mult aş munci, oricât de entuziasmat şi oricâte joburi, proiecte sau iniţative civice aş avea „schimbarea” este de-a dreptul nesemnificativă. M-am luptat nu de puţine ori de unul singur cu morile de vânt. Am apelat cu curaj la presă, am lucrat pro bono în presa scrisă şi televiziune, am scris articole şi am realizat emisiuni săptămânale la tv în toată această perioadă cu scopul de a „Regândi România”. În toamna anului 2012 m-am reîntors având un gust amar şi o adâncă tristeţe în suflet.
Alături şi de-o seamă cu mine sunt milioane de adulţi şi alţi zeci de mii de studenţi ce au luat drumul aspru al străinătăţii pentru devenirea lor personală şi profesională. Nu au fugit din ţară, nu au fost laşi şi nici nu şi-au părăsit propria patrie. Repet, dacă pleci din România nu e un semn că nu-ţi preţuieşti ţara şi nici dacă trăieşti în România nu înseamnă că o respecţi şi avem exemple o grămadă. Ba mai mult, credeţi-mă, odată ajunşi aici, printre străini, confruntându-ne cu alte naţionalităţi, mentalităţi, culturi, etnii şi religii ne-am redescoperit pe noi înşine, ne-am întors la originea noastră şi am început să ne preţuim şi să ne iubim mult mai mult ţara.
Depărtarea geografică mi-a stârnit apropierea sufletească. Am început să credem în ţara noastră şi în oamenii dragi nouă şi de aici prin mijloacele noastre (discuţii, colaborări, vizite, parteneriate, proiecte pe plan local, evenimente, etc) continuăm să ne ajutăm comunitatea din care am plecat. Estimăm că peste 40.000 de studenţi să regăsesc în întreaga lume la mari universităţi. Cei mai mulţi dintre aceştia conform statisticilor studiază economia, managmentul, ingineria, informatica, dreptul sau medicina. O treime din cei plecaţi ar dori să se întoarcă fără mari pretenţii şi fără multe condiţiuni, de exemplu chiar pe un salariu lunar de 400 de euro. Alţii sunt îndoielnici şi indecişi şi alţii nu văd cum şi-ar putea regăsi locul din pricina faptului că profesiunea lor implică muncă la cel mai înalt nivel în instituţii de specialitate şi laboratoare extrem de performante care lipsesc din România.
În urmă cu 4 ani câţiva tineri s-au gândit cu dragă inimă la studenţii români şi au format o Ligă a Studenţilor Români din Străinătate (LSRS. www.lsrs.ro ).  După patru ani această asociaţie apolitică şi echidistantă numără acum peste 7.500 de membri în întreaga lume, 200 de voluntari, 30 de filiale în 50 de ţări, din America până în Japonia şi a elaborat sute de proiecte pentru peste 10.000 de beneficiari. (mai detalii aici GALA  si  aici)
România şi românii au devenit cunoscuţi prin exemplele lor pozitive ce pot contrabalansa ocara celor răi. Nouă ne pasă de viitorul României, suntem tineri, competenţi şi motivaţi şi credem în potenţialul nostru de a transforma România. Şi ne dorim să muncim pentru România nu să ne lamentăm.