Cum să-mi ajut adolescentul să nu mai folosească țigări electronice

ianuarie 5, 2026 mihaicopaceanuLasă un comentariu

Dacă ai aflat că adolescentul tău vapează, este firesc să simți mai multe emoții negative de la frustrare la furie sau dezamăgire. Totuși, un copil are nevoie de ajutor pentru a renunța definitiv la vaping (asta dacă își dorește).

În primul rând, sunt mai mulți factori care contribuie la atractivitatea și popularitatea țigărilor electronice astăzi, mult mai atractive decât cele clasice. Au devenit mai ieftine, le poți cumpăra cu ușurință (din benzinărie sau online), sunt ușor de ascuns într-un buzunar, sunt accesibile pe tot parcursul zilei, chiar și la școală în pauză, în autobuz, nu nu au miros urât, dimpotrivă conțin o mulțime de arome atrăgătoare și mai ales au o puternică influență socială (”toți colegii mei au vape”) și încă ceva: pentru mulți tineri reprezintă o modalitate de a face față provocărilor de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea sau depresia. În plus, majoritatea tinerilor nu percep vapatul ca fiind ceva dăunător și nici nu se consideră dependenți (”pot oricând să mă las, dar nu vreau”).

În al doilea rând, este foarte posibil să aibă nevoie de mai multe încercări pentru a renunța definitiv la vapat. Nicotina afectează creierul în dezvoltare și provoacă dependență. E nevoie de timp pentru ca pofta de nicotină să scadă atunci când încearcă să renunțe. Câteva idei.

1.Vapingul a devenit o epidemie

Gândește-te la acest adevăr. 1 din 5 elevi de liceu au declarat că au folosit țigări electronice, deci este nu doar la modă, cât este deosebit de larg răspândit, este normalizat și acceptat. Ce-i rău în asta, ar spune orice adolescent.

2. Pune întrebări deschise

Răspunsurile adolescentului te ajută să găsești modalități de a-l susține.

Descrie-mi cum a fost prima dată, în ce context ai vapat? Dar NU spune „ de ce ai vrut să încerci, eu am avut încredere în tine, m-ai dezamăgit”- asta deja induce critică și judecată, efectul fiind cel de apărare, refuz și închidere în sine. Încurajează-l să-ți descrie acea experiență tocmai pentru a cunoaște mai mult despre aspectele emoționale, sociale, culturale, etc.
Ce îți declanșează pofta? Ce simți când fumezi? Dar după?
Ce te-a stresat în ultima perioadă? Și poate cea mai importantă întrebare:
Cum te-aș putea ajuta să renunți mai ușor?

2. Fii răbdător și evită sancțiunile fără eficiență

Sevrajul provocă iritabilitate, așa că va trebui să fii cât mai înțelegător posibil. Adolescentul va reacționa cu furie că a fost depistat, cu și mai multă furie dacă vorbești de urmări și pedepse.

Evită acele consecințe fără rost ”îți iau telefonul, nu mai ieși din casă, nu te mai vezi cu Andrei (din cauza lui te-ai apucat) sau ești pedepsit? Până când….până decid eu…”

Nu doar că sunt complet eficiente, dar arată clar cât ești de frustrat și mai ales că nu ai înțeles nimic din comportamentul lui ca adolescent.

3. Evită morala și predicile. Nu au niciun rost, nicio eficiență

” Eu mă chinui să muncesc, să ai bani de buzunar și tu arunci banii pe țigări”

Evită, ca părinte, să te centrezi pe detalii despre sănătatea fizică și emoțională transmise într-un mod grav și de speriat, pentru că nici astea nu funcționează. Nu are niciun efect. El nu simte și nici nu crede toate grozăviile pe care vrei să i le spui, chiar dacă au o bază științifică ”O să mori, vrei să faci cancer, etc!”

4. Ajută-l să elimine tentațiile

Încurajează-ți adolescentul să scape de toate dispozitivele și produsele de vaping, adică să le arunce.

Încurajează-l să elimine tentațiile contextului în care vapează. Ce vei face când vei fi cu prietenii/colegii tăi care vapează? Vei pleca sau vei rămâne cu ei? Crezi că poți rezista? Ce vor spune despre tine că te-ai lăsat?

5. Încurajează-l să aibă un plan, un plan cu multe variante pe care el să-l gândească și să și-l asume

a) dă unfollow la orice branduri de nicotină sau influenceri de pe Insta/TikTok care promovează vape-ul sau au promoții.

b) întreabă-l ce soluții crede el că ar putea fi eficiente pentru a face față poftelor.

c) ajută-l să stabilească o zi/dată pentru renunțare

Fie mai târziu (când se simte pregătit), fie cat mai curând. Acest lucru va marca diferența dintre adolescentul dependent de nicotină și versiunea lui/ei liberă de nicotină.

d) Încurajează-l să le spună altora despre data la care va renunța; îi face și pe prietenii săi să fie responsabili și să-l ajute (dacă sunt prieteni buni). Poate un prieten vrea să renunțe împreună.

e) identifică împreună cele mai frecvente momente din zi, în care consumă și ce ar putea să facă în schimb

ex.te ajută guma de mestecat sau niște mingi antistres?

În toată perioada aceasta, adolescentul se poate simți abătut, iritabil, anxios, neliniștit sau agitat va avea probleme de concentrare, va avea probleme cu somnul, se va simți mai flămând decât de obicei, se va gândi mai mult la vapat. Sau va putea reuși pur și simplu fără niciun ajutor, fără niciun simptom de sevraj, fără să renunțe la prietenii săi.

Articolul a folosit următoarele surse UT Southwestern Medical Center, Guardianlife, Alcohol and Life Foundation, NSW Health.

ARTICOLE PSIHOLOGIE

Crăciun alb: de ce cocaina este peste tot în decembrie de Max Daly

ianuarie 5, 2026ianuarie 5, 2026 mihaicopaceanuLasă un comentariu

Crăciunul în Marea Britanie: poate că nu ninge prea mult, dar e destulă pulbere albă în aer. Pentru dealerii de droguri recreaționale, perioada sărbătorilor este vârful de activitate. „În fiecare decembrie, vânzările de cocaină cresc cu 50%”, îmi spune un dealer experimentat de droguri de petrecere, care nu dorește să fie numit. „Perioada de dinainte de Crăciun este cea mai aglomerată din an.” De ce? „Pentru că cocaina merge cu băutura așa cum merg cartofii copți cu curcanul. Au fost inventate una pentru cealaltă.”

Unde este alcool, de obicei este și cocaină. Iar în mijlocul freneziei alcoolice a petrecerilor consecutive de la serviciu și de acasă, a diverselor evenimente sociale și nopților de club din decembrie, consumul acestui „ingredient” ascuns explodează, nu doar în Marea Britanie, ci în toată Europa. La Atena, anul trecut, oamenii de știință au constatat că utilizarea cocainei s-a dublat în perioada sărbătorilor, de la 1 kg la aproape 2 kg pe zi. Între timp, o petrecere de Crăciun organizată de Liverpool Football Club în celebra catedrală a orașului a fost întreruptă anul trecut după ce au fost găsite pliculețe goale de cocaină în toalete.

Datorită ușurinței de utilizare și efectului energizant, de scurtă durată, este un drog care s-a integrat perfect în cultura modernă a băutului, menținând oamenii vorbind și bând mai mult timp fără senzația de a fi prea „duși”, așa cum se întâmplă pentru unii cu ecstasy, canabisul sau psihedelicele. Pub-urile, barurile și cluburile de noapte pot avea arhitectură anti-consum de cocaină în toalete, dar milioanele de băuturi suplimentare consumate datorită cocainei au crescut fără îndoială profiturile economiei de noapte. Deși, fiind un inhibitor al apetitului, probabil a afectat vânzările de mâncare ale localurilor.

De Crăciun, pentru dealeri, vânzările de cocaină încep să se adune de la sfârșitul lui noiembrie, în jurul Black Friday. În timp ce unii încă operează exclusiv din vorbă în vorbă, mulți își fac reclamă prin mesaje drăgălașe, pline de emoji, pe WhatsApp și Telegram. Ca mult marketing din zilele noastre, tonul este șugubăț și prietenos. Este și foarte ancorat în actualitate. De exemplu, la câteva ore după moartea Reginei Elisabeta a II-a, în septembrie 2022, dealerii trimiteau mesaje oferind reduceri, în onoarea ei, la grame de „King Charlie”. Luna aceasta, desigur, mesajele sunt toate despre a avea un „Crăciun alb”.

Potrivit dealerului de droguri de petrecere, care deservește o clientelă londoneză înstărită din „înalta societate”, ce include modele de top, actori și rapperi de prim rang — „dar niciodată politicieni, dacă nu-l punem la socoteală pe gigoloul care urma să viziteze unul” — decembrie este luna ofertelor la cantități mari. Prețul lui obișnuit este unul piperat, 110 lire sterline — dublu față de media din Marea Britanie pentru un gram de cocaină — din cauza, spune el, „calității foarte înalte” a produsului său. Dar în ultima lună, majoritatea clienților au cumpărat „cinciuri” [cinci grame], pe care le vinde cu 370 de lire.

Cei aflați în prima linie a eforturilor Europei de a opri fluxul de cocaină care ajunge pe continent pentru a alimenta dealerii de stradă sunt foarte conștienți de creșterea sezonieră a pulberii albe.

„Crăciun alb — aceasta este perioada în care pulberea albă cade în masă din cer”, a remarcat Kristian Vanderwaeren, șeful departamentului belgian de vamă și accize, în decembrie 2022, după ce ofițerii au confiscat zece tone de drog destinate sezonului festiv de petreceri din Europa, de pe o navă cargo în portul Anvers.

Dar cocaina nu este doar pentru Crăciun. Este și pentru sport – sau, mai precis, pentru a fi prizată în timp ce te îmbeți și te uiți la sport. Acest lucru nu este surprinzător pentru un drog care a devenit ceva obișnuit în Marea Britanie, de la puburile muncitorești până la petrecerile fastuoase ale școlilor private. Cocaina face parte din cultura tribunelor de fotbal încă din anii 1980, dar acum este o componentă normalizată a mersului la meciuri, de la ligile inferioare până la locurile luxoase de la Chelsea. Și nu este vorba doar de fotbal; se prizează și în lumea curselor de cai – inclusiv de către unii dintre jockeyi – precum și la marile evenimente de rugby, darts și cricket.

„Am stat de nenumărate ori în afara stadionelor Oval și Lord’s”, spune dealerul. „Un lucru la cricket este că e o sesiune de băut care durează toată ziua. Așa că telefoanele încep să sune pe la 2–3 după-amiaza, când sunt deja bine amețiți, pentru că beau de la ora 10 dimineața.”

Nici explozia de cocaină de Crăciun, nici creșterea vânzărilor generate de marile evenimente sportive nu ar fi posibile fără implicarea grupărilor de crimă organizată responsabile de transportul drogului în cantități mari din America de Sud către porturile Europei. Însă problema este că profiturile uriașe obținute de bandele de traficanți din circulația acestei cantități de cocaină ajung să destabilizeze țări întregi, nu doar în America de Sud, ci și în Europa, prin răspândirea corupției și a violenței. Nu tocmai în spiritul Crăciunului, până la urmă.

articol publicat in Newstatesman.com in 28 decembrie 2025

1 iunie, Ziua Copilului. Ce spun copiii despre lumea în care trăiesc, ce visuri au şi ce aşteaptă de la adulţi. Sfaturi de la psihologi pentru părinţi

iunie 1, 2021iunie 1, 2021 mihaicopaceanuLasă un comentariu

Mă uitam acum pe canalul meu de TikTok, din cele 80 de clipuri, cele mai multe vizualizări (peste 100.800) are cel despre DEPRESIE ! Să ne întrebăm de ce?

De Ziua Copilului am răspuns prietenilor de la Mediafax.ro într-un material alături de cuvintele copiilor ! Mersi frumos pentru intrebări. ! Please like and share! Nu vă fie rușine să distribuiți!

”Cred că mulţi copii cresc supăraţi pentru că au părinţi foarte nefericiţi. (…) Pentru profesori am un sfat: credeţi în copii, nu mai ţipaţi la ei şi nu vă mai faceţi „preferaţi”. Iar pentru poliţişti: luaţi în serios, vă rog, când aveţi cazuri de copii bătuţi de părinţi” (Laurențiu, 13)

Îmi place să fiu copilă. Vreau să devin poliţistă pentru că poliţiştii prind oamenii răi, care fură. Vreau ca părinţii şi învăţătorii să ne înţeleagă, să se comporte frumos cu cei mici şi să ne ofere atenţie. Vreau ca părinţii să îi asculte pe copii, să nu îi bată şi să-i facă fericiţi. Pentru politicieni: vreau să ne schimbe „Cornul şi laptele”, că nu gust şi mereu îl aruncăm, să ne dea alt pacheţel (Daniela-Elena, aproape 5 ani).

„Îmi place să pictez. Visez să ajung pictor cândva. Mă bucur că mami şi tati înţeleg pasiunea mea şi mă lasă să fac asta, în loc să mă chinuie cu alte lucruri. (…) Alte lucruri cum ar fi să merg în excursii sau la zile de naştere ale altor copii. (…) Îmi place să stau în curte şi să pictez. Singur, eu cu mine şi cu culorile” (Matei, 10 ani)

.„Ce înseamnă fericirea copilului meu? Cum îl pregătesc pentru viaţă? Ce contează cel mai mult: notele la şcoală sau sănătatea psiho-emoţională? Îmi iubesc cu adevărat necondiţionat copilul? Gesturile mele indică respect şi susţinere pentru copilul meu? Ştiu eu ce face copilul meu în fiecare oră? Cat de bine cunosc sufletul copilului meu? Dacă îl critic, îl cert, îl judec şi îl pedepsesc în fiecare zi, îi arăt că am încredere în el? De ce e trist şi abătut, de ce îmi vorbeşte dur? Îi spun zilnic: te iubesc, sunt mândru de tine, spune, te ascult, am încredere în tine, iartă-mă am fost supărat/obosit, cum pot să te ajut, ce vrei să fac pentru tine?”, recomandă specialistul. „Ca psihologi, cunoaştem că unii dintre cei mai puternici factorii protectivi pentru un copil este relaţia afectivă cu propriul părinte. Din fericire avem o serie de cărţi publicate şi traduse în limba romana şi o serie de psihologi care sunt implicaţi în educaţia părinţilor. Să dăm voie copiilor să se bucure de copilărie”, mai spune Copăceanu.

Cele mai mari probleme actuale sunt pe de o parte consumul de substanţe la adolescenţi şi copii, toate cu efectele pe termen mediu şi lung, mai spune specialistul. „Şi aici mă refer în primul rând la fumat. Suntem atât de ignoranţi, însă totodată suntem pe primele locuri în Europa la fumatul în rândul copiilor, de multe ori cu acordul părinţilor. Un copil care începe să fumeze de la 12 ani, la 18 ani este deja dependent şi 15 ţigări îi se pare puţin. Creierul său va solicita altă substanţă mult mai puternică”, explică psihologul.

„În virtutea unei educaţii democratice, astăzi tânărului îi se oferă dreptul nelimitat la alegeri, la libertate, cele mai dese greşeli sunt acelea care permit copilului să se manifeste ca un adult, să facă lucruri însă el, ca adolescent, este încă incapabil de responsabilitate şi de gândire matură prin care să prevină unele riscuri pentru sănătatea şi chiar viaţa sa. Uităm că ultima parte din creier care se dezvoltă târziu, după adolescenţă, uneori pana la 25 de ani este lobul frontal, cu rol în gestionarea funcţiilor executive de nivel superior.

E vorba de o sumă de abilităţi cognitive, care include capacitatea de a planifica, organiza, iniţia, auto-monitoriza şi controla răspunsurile pentru a atinge un obiectiv specific. Un adolescent nu are această parte dezvoltată, de aceea este influenţabil şi manipulabil. Concomitent cu libertatea copiilor din partea părinţilor constat o lipsă de monitorizarea şi supravegherea gravă. Sunt copii care umblă pe străzi ziua sau noaptea sau îşi petrec timpul cu gaşca fără ca părinţii să cunoască unde şi cu cine sunt.

Cum ajung copiii în detenţie

Absenţa emoţională şi implicarea părinţilor lasă răni emoţionale şi îi „îndeamnă” pe copii şi adolescenţi să caute asta la anturaje. „Majoritatea adolescenţilor şi tinerilor pe care i-am întâlnit în locurile de detenţie erau cei care acuzau anturajul pentru faptele comise, alături de inconştienţa şi teribilismul. În multe cazuri părinţii erau absenţi (nu fizic, ci emoţional) şi lipsea orice urmă de ataşament. Mulţi dintre ei nici au conştientizat riscurile la care se expun, părinţii nu au avut habar de preocupările lor (ziua şi noaptea) şi uşor au ajuns să comită delincvenţe sau infracţiuni”, punctează Copăceanu.

articol integral https://www.mediafax.ro/social/1-iunie-ziua-copilului-ce-spun-copiii-despre-lumea-in-care-traiesc-ce-visuri-au-si-ce-asteapta-de-la-adulti-sfaturi-de-la-psihologi-pentru-parinti-20112503

ARTICOLE PSIHOLOGIE · Blogul Adevarul

Portretul pariorului român. Ce spun psihologii despre faptul că românii sparg anual un miliard de euro la păcănele, pariuri şi jocuri de noroc

iulie 6, 2016iulie 6, 2016 mihaicopaceanuLasă un comentariu

Clinic, dependenţa dată de păcănele este la fel ca aceea dată de alcool sau droguri, spune psihologul Mihai Copăceanu. Desen de Vali Ivan

articol publicat pe Adevarul la 3 iulie 2016: adev.ro/o9qukw

Anual, românii lasă la păcănele şi pe jocurile de noroc un miliard de euro, suma medie lunară jucată fiind între 50 şi 100 de lei. Psihologii avertizează asupra problemelor generate de jocurile de noroc.

Românii amatori de pariuri şi jocuri de noroc cheltuiesc în medie pe lună între 50 şi 100 de lei pentru această „distracţie“, iar anual lasă în sălile de joc un miliard de euro, potrivit Rombet – asociaţia organizatorilor de jocuri de noroc. În România sunt aproape 70.000 de aparate de tip slot machine şi circa 30.000 de agenţii de pariuri, spun ultimele statistici. Numărul jucătorilor – fie că merg în cazinouri, fie că preferă pariurile sportive sau aparatele slot-machine, cunoscute sub numele de „păcănele“ – creşte de la an la an, la fel şi miza, şi, evident, volumul total al încasărilor. Venitul mediu lunar al jucătorului de sloturi, de exemplu, este de 1.500 lei, iar suma medie lunară cheltuită de el pentru acest gen de „distracţie“ este de 100 de lei, potrivit ultimelor date disponibile, respectiv un studiu realziat de către GfK România. Aceleaşi statistici arată că 3% din români participă la jocurile de sloturi.

Conform statisticilor internaţionale, numărul jucătorilor la „păcănele“ din alte ţări europene este de peste patru ori mai mare. Spre exemplu, în Marea Britanie, 13% din populaţie a participat la jocurile de sloturi în 2010, în timp ce 59% din britanici au jucat la Loto. În România, la Loto joacă 20% din populaţie, la pariuri sportive – 6%, la bingo – 4%, la jocuri online – 3%, în vreme ce tot 3% din români participă la jocuri de cărţi precum poker şi black jack. EURO 2016, principalul motor

„Încasările au crescut anul acesta comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, şi considerăm că principalul «motor» este EURO 2016. Importanţa acestui eveniment sportiv şi miza meciurilor îndeamnă şi mai mult pariorii să-şi încerce norocul“, a declarat Dan Ghiţă, preşedintele Rombet, citat de News.ro. Jocurile de noroc din ţară reprezintă o piaţă de aproximativ un miliard de euro, potrivit acestuia, în vreme ce valoarea premiilor acordate este „la un minim de 85% din miză“. Ceea ce înseamnă că minimum 550 de milioane de euro se întorc la jucători. Dar câţi bani pierd ei? „Greu de stabilit“, spune Dan Iliovici, directorul executiv al asociaţiei, explicând că „jocurile de noroc se desfăşoară sub forma unui perpetuum-mobile“. Altfel spus, „pierderea“ unui jucător, reprezintă de fapt „câştigul“ altui jucător, iar organizatorului îi rămâne de fapt doar un anumit procent din sumele pariate.

Avertismentele psihologilor

Psihologul Mihai Copăceanu spune că jucatul la „păcănele“ a luat avânt puternic în ultimii ani şi că este deosebit de periculos, iar românii joacă atraşi de mirajul câştigului facil. „Începe pas cu pas şi ajunge să distrugă familii. Păcănelele creează dependenţă în foarte scurt timp. Clinic, dependenţa de păcănele e la fel ca cea dată de substanţe, respectiv de alcool sau droguri. Jocul la păcănele este o tulburare de control al impulsului. Sumele sunt din ce în ce mai mari pe măsură ce joci, apare minciuna, apoi apare regretul după ce jucătorul pierde. Oamenii intră în datorii, este o problemă de sănătate publică. Jocurile de noroc înseamnă că nu mai ai control. Am avut pacienţi care erau elevi de liceu şi ajunseseră să fure din casă, alţii ajunseseră la 4-5.000 de euro datorii“, spune Mihai Copăceanu, care este şi blogger „Adevărul“.

El avertizează asupra efectelor pe care păcănelele şi jocurile de noroc le au asupra tinerilor. „Cu cât începe mai devreme să joace, cu atât dependenţa se instalează mai repede. Iar pe urmă mecanismele pe care le foloseşti mai des cu atât le întăreşti. Şi atunci dependenţa devine mai puternică. La fel, mecanismele nefolosite le pierdem: nu mai au mecanismul de conştientizare a riscului. Totu-i deformat în psihicul lor, nu mai au mecanismul de frână“, punctează psihologul.

Citeste mai mult: adev.ro/o9qukw

ARTICOLE PSIHOLOGIE · REGANDIM SIBIUL. SIBIU 100%.

Adolescenții sibieni încep să se drogheze de la 12 ani. Preferă etnobotanicele

ianuarie 19, 2016ianuarie 19, 2016 mihaicopaceanu1 comentariu

articol publicat de Dorina Nitu pe Turnul Sfatului la 18 ianuarie 2016

Adolescentii-sibieni-incep-sa-se-drogheze-de-la-12-ani-631x420

Acum zece ani, copiii de 12 ani încă se jucau cu mașinuțele. Acum aceasta e vârsta la care încep să ia contact cu etnobotanicele și marijuana.

În cele mai multe cazuri e vorba de influența anturajului și de lipsa de atenția a părinților care nu le acordă suficientă atenție și ”copiii ajung să se drogheze zilnic și niciunul dintre părinți nu observă”.

O parte dintre ei ajung să ceară ajutor sau o face familia pentru ei și merg la Centrul de Prevenire Evaluare şi Consiliere Antidrog Sibiu. Aproximativ 50 de tineri ajung aici anual în încercarea de a scăpa de dependență. În 2014, în cadrul CPECA Sibiu au fost înregistrați 47 de beneficiari. În general, motivele invocate de către cea mai mare parte a tinerilor înregistrați în evidența CPECA Sibiu privesc curiozitatea, anturajul de prieteni consumatori, precum și diverse situații tensionate pe care aceștia le trăiesc.

Chetă pentru un joint

Dacă la Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog al Județului Sibiu ajung între 40-50 de tineri dependenți anual, psihologul Mihai Copăceanu spune că numărul lor este mult mai mare ”20 de elevi care se luptă să scape de aceste dependențe cunosc doar eu și niciunul nu a ajuns pe la centru”. Copiii fac chetă ca să își a primul plic de etnobotanice și de acolo se ajunge la a vinde lucruri personale pe internet, pentru a face rost de bani de droguri și până la a fura obiecte valoroase și bani din casă.

”Cunosc cazuri în care părinții raportează la poliție un furt, iar după ce se fac investigații polițiștii descoperă ca hoțul este copilul și așa ajung să afle părinții că propriul copil a furat și mai rău, a furat ca să își cumpere droguri”, mai spune psihologul sibian.

Mihai Copăceanu spune că lucrând permanent cu copiii, mai ales cu copiii cu probleme, a constat că în ultimul an vârsta la care încep elevii să consume droguri este de 12 ani.

”În puține cazuri mai sunt tineri care încearcă să înlocuiască etnobotanicele cu medicamente, codeină și alte medicamente pe care le găsesc prin casă și au auzit ei că au ceva efecte asemănătoare cu drogurile. Dar pentru că sunt așa mici, de la farmacie nu pot cumpăra fără rețetă, așa că într-un final revin la etnobotanice”, mai povestește Mihai Copăceanu.

Furnizorii principali sunt internetul și copiii mai mari, modalități care le ușurează accesul la droguri și nu îi supune la riscuri prea mari de a fi depistați de poliție.

Majoritatea ”prafurilor” dau dependență și unii tineri încearcă să le înlocuiască cu marijuana, iar așa ajung să consume regulat cel puțin două tipuri de droguri, la 12-13 ani.

Anturajul mai important decât familia

Casa Olarului – centrul de tratament pentru dependența de alcool, droguri, jocuri de noroc de la Șura Mică este unul dintre locurile în care ajung adolescenții care se apropie de 18 ani și se luptă cu dependența de ani de zile.

”Consumul începe în adolescență pentru cei mai mulți, pe la 13-14 ani și ajung să consume de obicei din cauza anturajului. Și se apucă inițial de etnobotanice căci sunt mai ieftine, pun mai mulți bani și cumpără un pachet. Apoi încep să mărească doza și în scurt timp ajung dependenți. Copiii provin din toate mediile, sunt și tineri din familii organizate, cu o situație materială bună, dar sunt și copii din familii în care unul sau ambii părinți sunt plecați la muncă în Germania, iar ei rămân cu bunicii”, spune psihologul centrului, Gabriela Bălan.

Presiunea anturajului îi determină să consume și când ies dintr-un centru vindecați, cad pradă tentației cei cu o insuficientă maturitate emoțională.

”Ei motivează că nu se pot distanța de anturaj, că e un refugiu pentru ei, în condițiile în care simt că părinții nu îi înțeleg și nu pot comunica eficient cu ei. Mulți foști dependenți povestesc că ei nu reușeau să înțeleagă ideea de distracție, de destindere fără droguri”, mai povestește Gabriela Bălan.

ARTICOLE PSIHOLOGIE · REGANDIM SIBIUL. SIBIU 100%.

Vârsta la care tinerii consumă alcool a scăzut cu uimire până la 12 ani

octombrie 13, 2015octombrie 13, 2015 mihaicopaceanuLasă un comentariu

interviu publicat de Odeta Vestemean in Sibiu 100 % la 10.07.2015

Nu există preocupare pentru efectele pe termen scurt ale abuzului de alcool în rândul tinerilor! Acesta este semnalul de alarmă pe care psihologul Mihai Copăceanu îl transmite, avertizând că alcoolul a început să fie consumat la vârste tot mai scăzute, devenind principalul mijloc de socializare la petrecerile unde participă tineri. Mihai Copăceanu este psiholog, specialist în domeniul adicţiilor, specializare obţinută la Institutul de Psihiatrie al Kings College London. A lucrat în Marea Britanie cu dependenţii de droguri şi a dezvoltat intervenţii moderne de reducere a consumului de alcool la adolescenţi. În prezent este consilier adicţii la Penitenciarul Codlea în cadrul proiectului PRISON unde derulează programe de suport pentru alcool şi droguri şi consiliere individuală cu deţinuţii.

Lucrați într-un proiect prin intermediul căruia oferiți consiliere persoanelor cu diferite tipuri de dependențe din penitenciare. Cum colaborați cu persoanele dependente de alcool?

Există o categorie de persoane unde dependenţa s-a instalat de ani buni şi după cum declară, au ajuns în puşcărie tot „din cauza băuturii”. Există o altă categorie de persoane care au comis acte pe fondul consumului de alcool, infrancţiuni precum tâlhării, ultraj conducere auto sau agresiuni. Deţinuţii sunt interesaţi direct de participarea la programe de intervenţie psihologică de grup şi de consiliere individuală în cabinete. Ce m-a uimit în ultimul an de când lucrez este numărul mare de tineri care ajung în penitenciar pentru fapte sub influenţa alcoolului.

Prin ce modalități considerați că pot fi ajutate aceste persoane să depășească dependența?

Dependenţa are cauze diferite, deci poate avea şi soluţii diferite. Un adult s-a oprit din abuzul de alcool după ce a ajuns în pragul sinuciderii (aruncându-se de la etajul IV). Altul pentru că devenise extrem de violent fizic. Oricum pentru fiecare caz în penitenciar există o abstinenţă forţată şi ei îşi dau seama, pentru că încă din primele întâlniri mi-au mărturisit că „de când vorbim doar despre alcool avem o poftă nebună de a consuma”, adică acea dorinţa persistentă.

Care sunt notele dominante în cazul tuturor alcoolicilor?

Alcoolul este al 3-lea factor de risc pentru sănătate în Europa. Românii consumă 21 de litri de alcool pur pe an, adică de 2 ori mai mult decât este indicat. Există două extreme ineficiente în societatea românescă: una este aşa numita prevenţie primară pentru publicul general, prin mesaje antialcool, campanii media, egale cu zero şi cealaltă extremă este intervenţia târzie pentru dependenţii de alcool. Dar de segmentul de mijloc nu se ocupă nimeni. De cei care se află la abuz. Şi de efectele abuzului de alcool. Chiar dacă scuza este „beau ocazional”. Cum se cuantifică suferinţele unei tinere care a fost abuzată fizic sau/şi sexual de iubitul ei sau de soţ sau de un străin pentru că acesta era beat ? Cine se ocupă de violenţa sub influenţa alcoolului şi de paşii care premerg dependenţa. Aici trebuie intervenit pentru a preveni orice riscuri grave ulterioare. Când vorbim de dependenţa de alcool avem în minte imaginea unui adult de vârsta a doua, trecut de 45-50 de ani, care a consumat toată viaţa alcool, care bunăoară estă sărac, fără loc de muncă şi alungat de familie, care tremură şi întregul chip îi este îmbătrânit. Este o imagine incorectă şi incompletă deoarece alcoolul nu se adresează doar acestei categorii de vârste. Ce neglijăm în România sunt două aspecte: 1) alcoolul afectează în aceşti ani, mai mult ca oricând populaţia de gen feminin. Fetele de azi consumă mult mai mult alcool decât în urmă cu 5 ani. Devine mult mai la modă pentru o fată să consume alcool. Ruşinea şi inhibiţia au dispărut. Şi 2) alcoolul afectează tinerii. Vârsta la care tinerii consumă alcool a scăzut cu uimire până la 12 ani.

Cum poate fi prevenită ajungerea persoanelor în faza dependenței de alcool?

Să te opreşti la timp sau dacă ştii că nu poţi să te opreşti să eviţi pe cât posibil orice împrejurare, context, situaţie de risc şi orice persoană care te-ar îndemna la un abuz de alcool. Din păcate graniţa de la uz la abuz şi apoi dependenţă se trece pe nesimţite. Încercările repetate de a se opri rezultate cu eşec sunt de fapt argumente (şi criteriul de diagnostic) că de fapt oricât de mult ţi-ai propune să renunţi la alcool nu reuşeşti fără sprijin. Sau o altă amăgire: plec de acasă cu gândul că voi evita consumul şi sfârşeşti abuzând. Sau „beau doar un pahar, atât cât să nu par discordant”. Şi în zadar.

Spuneați că o problemă majoră cu care ne confruntăm este vârsta tot mai fragedă la care se începe consumul alcoolului. Ce se poate face la nivelul tineretului?

Aici avem o mare problemă prea puţin sesizabilă la nivel de comunitate sau naţional, de politici publice de sănătate. Riscurile sunt acute la nivel familial. Adolescenţii români consumă foarte mult alcool mai ales cu prilejul ieşirilor în club sau a petrecerilor de weekend. Seara şi în weekend consumul de alcool este exagerat. Despre alcool se vorbeşte foarte mult în termeni de „dependenţă”, de beţivani sau de sărăntoci, însă abuzul de alcool în rândul tinerilor conduce la riscuri nebănuite şi negândite nici de consumatori, nici de părinţii acestora. Studiile internaţionale ne arată că consumul de alcool este cea mai puternică formă de socializare în rândul tinerilor. Deci trebuie intervenit aici pentru a preveni consecinţele negative ulterioare. Din nefericire, NU există preocupare pentru efectele pe termen scurt ale abuzului de alcool în rândul tinerilor. Agresiunea fizică, agresiunile sexuale, accidentele rutiere, uitarea sau pierderea de lucruri importante (telefoane, bani), sexul neprotejat, internările la urgenţă sunt cele mai dese dintre aceste efecte. Care credeţi că a fost primul gest al unui absolvent de liceu, acum după Bac sau şi chiar al unui de clasa a VIII-a? A ieşit la terasă să bea ceva şi seara a mers în cluburi să se distreze: „hai să ne îmbătăm că am scăpat de examene”, iar părinţii devin extrem de iresponsabili în aceste cazuri. Nici nu ştiu la ce oră au ajuns acasă sau unde şi cu cine îşi vor petrece noaptea. Un taximetrist a fost ucis anul trecut tot pe fondul consumului de alcool, într-o noapte, când nişte tineri, unii minori, au ieşit din club.

Cum pot fi protejați adolescenții de mesajele subliminale în direcția consumului de alcool ? Chiar în această perioadă Delia a lansat o piesă nouă, cu niște versuri de genul, „mamă, sunt beată”, deoarece altfel nu-și poate uita iubitul de care s-a despărțit și exemplele pot continua..

Mesajele au o influenţă considerabilă dar pe mine, ca psiholog, mă intrigă persoanele care în mod conştient abuzează de alcool. Desigur, grupul de prieteni este un factor favorizant. Azi, este cool să te îmbeţi, să-ţi fie rău şi să faci gesturi de care nu-ţi mai aminteşti. Pentru că e cool să povesteşti asta. Şi tinerii care fac aceste gesturi devin apreciaţi de colegii lor.

Ați studiat la Oxford o perioadă de timp – care a fost percepția, în străinătate cum sunt gestionate de către autorități etapele de prevenire și educare?

O întrebare foarte bună. Am studiat 3 ani în Anglia, doi la Oxford şi unul la Londra. Acolo alcoolul este o prioritate naţională de zeci de ani şi se iau măsuri pentru reducerea efectelor negative. Impozitarea băuturilor şi reducerea disponibilităţii sunt două măsuri extrem de eficiente. Un drog este consumat mai ales dacă este accesibil. Gândiţi-vă că în Anglia nu poţi cumpăra alcool după ora 23.00. Magazinele non-stop funcţionează, dar raftul cu băuturi este încuiat. Desigur nu se vinde alcool tinerilor. Tinerii care par minori după aspect sunt legitimaţi. Am avut colege românce nedezvoltate fizic ce păreau a fi de 16 ani şi mereu erau legitimate la Tesco. Tinerii cumpără foarte multă băutură din supermarkerturi pentru că este mai ieftină. În Sibiu, în weekend deseori văd la coadă la supermarketuri elevii de clasa a 9-a sau şi mai mici cu sticle de vodkă şi cola. Nimeni nu îi opreşte.

Ce soluții vedeți pentru reducerea amplorii fenomenului alcoolismului în România?

Am învăţat că în reducerea fenomenului nu este eficientă intervenţia târzie şi ultimă asupra dependenţei. Dependenţa, boală fiind, este stadiul ultim, ci încă de la primele semne, de la abuz. Dar acesta este ignorată şi tolerată. În Anglia există intervenţii psihologice încă din şcoală la copiii cu trăsături de personalitate care reprezentau un risc crescut pentru a deveni consumatori de alcool. Şi acestea erau eficiente.Această înseamnă prevenţie, nu un afiş pe un gard. Să identifici cine este persoana care peste câţiva ani va abuza alcool şi mai tărziu va deveni dependent.
De asemenea, trebuie să se respecte legea de a NU vinde alcool tinerilor. Nu am întâlnit un bar în Sibiu care să zică „nu alcoolului sub 18 ani”. Dimpotrivă am întâlnit zeci de situaţii în care elevi pe care îi cunoşteam din şcoală, unii chiar de 15,14 ani au primit fără nicio dificultate alcool. Şi nu puţin. În cluburile de noapte se consumă foarte mult alcool. De asemenea, tinerii sub 18 ani sunt bineprimiţi. Părinţii lor ce păzesc? Nu cunosc vreo autoritate a statului care să intervină prin controale la comercianţii aceştia. Apreciez însă acţiunile Poliţiei Sibiu pe care o găsesc des prin jurul barurilor de noapte. Foarte bine. Dar celelalte autorităţi ce fac?

Deşi o mare problemă de sănătate publică, alcoolul nu interesează pe nimeni. Care Guvern al României a adoptat o Strategie Naţională Anti Alcool ? Care sunt alternativele de terapie şi reinserţie socială ale dependenţilor de alcool? Ce soluţii au? Stigmatizare, învinovăţirea, trimiterea la psihiatrie sau la poliţie. Atât.

ARTICOLE PSIHOLOGIE

DROGURI. RĂSPUNS LA ÎNTREBAREA UNUI CITITOR.

februarie 1, 2010februarie 1, 2010 mihaicopaceanu43 comentarii

Ieri seară (duminică), citeam că Blum, un cititor, după ce a privit articolul despre droguri mă întreba:

Really? Dar de Olanda si Portugalia in care consumul a scazut dupa ce au legalizat drogurile usoare stiai?

Îi mulţumesc lui Blum (pe care nu,l/o cunosc personal) pentru accesarea articolului şi pentru întrebare căci m-a determinat să-i răspund şi o să încerc să fiu corect în descrierea situaţiei din aceste două ţări menţionate dar şi ceea ce se înţelege prin “legalizare” chiar dacă o contrazic.

“Uite ce au făcut ăia!!! La ei merge. Să legalizăm şi noi. E pizdos!”

Cam aşa ar putea fi tradusă afirmaţia (nu argumentul) de legalizare a drogurilor făcând apel la exemplul altor ţări care au recurs la “legalizare” (nu e vorba de legalizare, voi explica mai jos), uitând că nu e pentru prima oară când drogurile trec de la o formă de legalitate la ilegalitate şi invers. În trecutul îndepărtat popoare multe consumau droguri sub diferite forme, nu? Să nu uităm că interdicţia consumului de droguri s-a impus ca o necesitate de ordin practic datorită nenorocirilor cauzate de consum, aşa cum am scris şi în articolul din “Idei în Dialog” (decembrie 2009). De exemplu, în 1378, emirul Soudon Sheikhouni al Arabiei de ce o fi încercat să pună capăt abuzului de cânepă indiană în rândul sărăcimii, distrugând toată cânepa, închizându-i pe toţi consumatorii de cânepă şi poruncind să li se scoată dinţii celor condamnaţi? (Edwards, 2006, p.175). Au trecut anii şi drogurile au devenit ilegale abia la începutul secolului 20 (Legea Harrison a fost adoptată în 1914 iar convenţiile internaţionale au apărut şi mai târziu în 1961, apoi 1971 şi 1988). Ăia or fi fost tâmpiţi ? Au greşit ? “Hai să legalizăm, acum. Doar suntem în 2010 !!! “

Nu ne dăm seama că istoria se repetă, că e o păcăleală periculoasă????

Pentru a nu scrie păreri personale o să redau câteva date oficiale oferite de EMCDDA, adică European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction- www.emcdda.eu– şi de Instituto da Droga e da Toxicodependência (Portugal) www.idt.pt

Tot droguri şi tot legale sunt ţigările şi alcoolul care creează numeroase daune personale, psihosomatice, familiale, sociale, economice, cancer şi moarte. Astăzi, peste 1 miliard de oameni fumează. “Şi ce dacă? Treaba lor.” Da, dar se anticipează că până în anul 2030 la nivel mondial vor muri anual 10 (zece) milioane de oameni datorită afecţiunilor induse de consumul de tutun (Edward, p.51). Şi totuşi tutunul e legal. De parcă nicotina nu e drog şi n-ar crea dependenţă. Alcoolul? Da: 2 milioane de oameni mor anual datorită alcoolului…legalizat.

În Europa drogurile ilegale cauzează în mod direct: aproximativ 8.500 de decese anual (în cele mai multe cazuri-supradoză) şi 2.100 de decese din cauza infecţiilor cu HIV. 25% din totalitatea actelor infracţionale, accidente, crime sunt cauzate în mod direct de droguri. Suicidul are o rată de 14 ori mai mare în rândul drogaţilor decât în populaţia generală. Nu sunt probleme, aşa-i?

Portugalia şi Olanda

Să revim la întrebarea lui Blum. La Portugalia şi Olanda. Situaţia celor două ţări trebuie numaidecât explicată şi nuanţată.

1. LEGALIZARE

Este adevărat că Portugalia (în iulie 2001) şi Olanda şi-au schimbat legislaţia vis-a-vie de droguri. În ce sens. Le-au legalizat? NU. SĂ FIM ONEŞTI! Hai să vedem cum zice legea.

Drogurile în Olanda nu au fost legalizate ci decriminalizate. Adică ai voie să te bucuri liniştit pentru „uzul personal” cu o cantitate micuţă de drog dar nu să o comercializezi. Desigur dacă treci pe la o cafenea din Olanda ai voie să comanzi liber un cannabis. Nimeni nu te bagă la bulău. Dar în mod explicit, repet, legea îţi permite să posezi o cantitate de drog, mai mică de 0.5 grame dacă e drog tare (cum ar fi cocaina, clasa I) şi mai mică de 5g de cannabis (droguri uşoare, clasa II). Dacă eşti pasionat de comercializarea drogurilor rişti o pedeapsă cu închisoarea de la o lună până la 8 ani, depinde de cantitatea şi tipul de drog. Iar dacă nu eşti la prima abatere pedeapsa depăşeşte 8 ani.

Asta înseamnă pentru dumneavoastră legalizare în Olanda?

2. CONSUM

Ai dreptate dragă Blum- în Portugalia, conform cercetărilor pe perioada 2001-2006, consumul de droguri a scăzut. Nu te contrazic. Aşa arată hârtiile. Dar cauza unică nu poate fi legalizarea. Căci orice absolutizare e o tâmpenie. Nu există nicio cercetare care să evidenţieze o relaţie strict cauzală între legalizare şi consum. Scăderea consumului de droguri într-o populaţie de-a lungul timpului ca de altfel şi creşterea consumului nu se datorează doar unui singur factor, cum ar fi legalizarea sau ieftinirea drogurilor. Există numeroşi factori cauzali uneori imposibil de evaluat individual (de la campaniile şi măsurile de prevenţie, educaţie, intervenţie şi tratament- investiţiile de milioane de euro, economia ţării, preţul drogului, tipul de drog, condiţiile sociale şi până la tipul consumatorului, etc. Toate acestea şi altele influenţează oscilaţia consumului de droguri).

Dar hai să fim cinstiţi şi să privim întrega problematică a Portugaliei şi a Olandei. Să nu aruncăm doar pastile false. Per ansamblu, o astfel de măsură are mult mai multe efecte dezastroase. De exemplu moartea datorită supradozei şi creşterea infracţiunilor. Numai în Amsterdam 80% dintre infracţiuni sunt provocate de drugs users.

Portugalia, în Europa, este ţara cu cel mai mare număr de persoane infectate cu HIV datorită injectării drogurilor. Frumos, nu? În 2007 numărul infecţiilor HIV a crescut de la 9.1 % la 19.9%. Hepatita C a crescut de la 39% la 52%, iar hepatita B de la 3 % la 10%. Am amintit moartea cauzată de supradoză ( în special heroină). Păi tot în 2007 Portugalia a înregistrat o creştere cu 45 % a deceselor în comparaţie cu anul 2006, adică 314 decese. Această cifră este cea mai mare cifră înregistrată de la schimbarea legii drogurilor de care aminteai, legea din 2001.

Tot în Portugalia, raportul anual EMCDDA zice că a scăzut vârsta la care tinerii încep să consume droguri. Şi mai mult, Portugalia, are unul dintre cele mai ridicate nivele de consum de droguri în închisori şi cea mai mare rată de injectare intraveanoasă din Europa !!!; ştiim ce repercursiuni are injectarea în comparaţie cu fumatul drogului. Tot Portugalia are cel mai mare număr de arestări; aproximativ 75 % dintre puşcăriaşi au fost arestaţi fiind în mod direct sau indirect “preocupaţi” de drog.

În ceea ce priveşte Olanda, o ţară în care numărul acţiunilor criminale este în top, statisticile oficiale arată că a crescut numărul de consumatori (cei între 15 şi 64 de ani). În 2005, 22.6 % dintre respondenţii cercetărilor au mărturisit că trag cannabis în comparaţie cu 19.5 % în 2001 şi 15.6 % în 1997. Te înşeli, Blum! 9.7 % dintre tinerii cu vârsta între 15 şi 24 de ani consumă droguri uşoare, ceea ce depăşeşte cifrele din Grecia, Suedia şi Finlanda, ţări care au alte legislaţii. Iarăşi dacă eşti olandez şi te intesează importul/exportul drogurilor, legea te binecuvântează cu o pedeapsă mai mare decât în Portugalia, de la 12 la 16 ani de stat la răcoare. Condusul sub influenţa drogurilor se pedepseşte, iar dacă cauzezi accidente rişti până la 9 ani de închisoare. Dacă sunt legale de ce guvernul olandez risipeşte pe politici cu droguri peste 130 de milioane de euro anual? De ce oraşe ca Rotterdam, Roosendaal şi Bergen op Zoom au anunţat în octombrie 2008 că vor închide toate coffee shops-urile în care se vinde cannabis?

Mă întreb din nou de ce ai zis că drogurile sunt “legale” în Portugalia şi Olanda?

Închei făcând apel tot la profesorul Edwards, expertul internaţional, acum bătrân şi bolnav, pe care cu bucurie îl ascult în fiecare vineri după-amiază la seminar. Domnia sa zicea că “din perspectivă istorică, legalizarea completă a tuturor drogurilor în prezent ilegale nu constituie o invitaţie la un nou început glorios, ci un salt neînfricat în trecut, ignorând istoria. Prohibiţia drogurilor a fost adoptată deoarece oamenii au considerat intolerabile prejudiciul şi ameninţarea accesului neîngrădit.”

Să-mi fie cu iertare! (…)