Alteta Sa Regală Principele Radu la ceas aniversar. Despre onoare, diplomatie și dragoste fata de țară

iunie 8, 2021iunie 8, 2021 mihaicopaceanuLasă un comentariu

Alteța Sa Regală Principele Radu al României s-a născut pe 7 iunie. Cu acest prilej de sărbătorire să îi transmitem cele mai sincere gânduri de sănătate și să precizăm câteva aspecte prețuire din activitatea neobosită și din personalitatea sa.

Sunt devotat valorilor regalității, admir încă din copilărie și urmăresc săptămânal activitatea Familiei Regale a României, sunt curios, entuziasmat și încântat de fiecare acțiune publică. Ca roman sunt onorat de fiecare întâlnire oficială privată a reprezentanților Familiei Regale în țară sau în străinătate. Îmi dau seama că nu este deloc ușor, la nivel general, prin costurile implicate, relațiile care trebuie menținute sau dezvoltate cu o serie de instituții publice, lideri mondiali, dar și la nivel personal prin tot ce înseamnă disponibilitate, confort sau oboseală.

O simplă privire la agenda oricărei familii regale îți dă sentimentul că nu este o misiune ușoară. Noi, ca cetățeni obișnuiți putem fi liberi profesioniști, putem fi angajați în orice sector de activitate și dacă simțim oboseală sau disconfort psihic, dacă ne dorim concediu, chiar de la o zi la alta, putem avea acest drept ”mâine nu mă duc la lucru”.

Însă, ca reprezentant al Familii Regale totul este planificat cu luni înainte, organizat, atent structurat, sunt implicații financiare, politice sau chiar culturale care nu pot amana sau anula o acțiune publică. Zeci și sute de oameni așteaptă. Înțelegi acum de ce din Familia Regală Britanică, prințul Harry și soția sa Meghan s-au retras, deși prințul a fost crescut de mic sub aceste reguli, rigori și interdicții. Întreaga ta viață este dedicată binelui public, națiunii și cetățeanului obișnuit. Nu te mai reprezinți pe tine personal, nu te mai poți exprima în nume personal, pe scurt pierzi libertatea pe care ceilalți o au.

În perioada pandemiei activitățile nu s-au oprit. Unele s-au desfășurat online. La fiecare final de an citesc despre sutele de angajamente publice, de vizite oficiale în străinătate, de întâlnirile cu șefi de state și guverne, cu reprezentanți ai familiilor regale din Europa sau din întreaga lume și de fiecare vizită în localitățile țării noastre fie că sunt în marile orașe precum Iași, Cluj sau Timișoara sau în sate mici cu nici 300 de locuitori.

În mod special în ultimii 10 ani am avut bucuria și onoarea de a fi prezent la multe acțiuni publice (lansări de carte, concerte, conferințe) în București, în Transilvania sau în minunata zi de 10 Mai la Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta. Am avut bucuria de a colinda Familia Regală la Săvârșin și de a participa la evenimente religioase în prezența Majestății Sale Regelui Mihai la Londra în capela Savoy a Reginei (2012).

În câteva rânduri am scris articole despre personalitatea Regelui Mihai și despre profilul uman și moral al Reginei Ana în cărțile armonios publicate de Editura Curtea Veche. Mai mult, în desele vizite ale Alteței Sale Regale la Sibiu am fost onorat să fiu gazdă bine primind pe Alteța Sa în școlile din Sibiu și am avut onoarea și privilegiul de a prezenta cărțile regale (Regalitatea astăzi (2015) și Crăciunul Regal (2017).

Născut la Iași într-o familie de medici, Principele Radu, a studiat teatrul la clasa marelui Dem Rădulescu și avut o carieră deosebită în domeniul artistic, teatru sau film, în țară sau în străinătate. A fost directorul artistic al primului proiect din România de art-terapie pentru copiii abandonați din orfelinate. Ce am uitat prea repede că timp de 7 ani, începând cu septembrie 2002 a fost numit Reprezentant Special al Guvernului Român pentru Integrare, Cooperare și Dezvoltare Durabilă. L-a însoțit pe Regele Mihai în vizitele oficiale la nivel mondial (1997 și 2002) din Spania pana în America cu scopul de sprijini aderarea României în NATO. A scris promovând mult monarhia și familia regală a României făcându-le cunoscute prin cărți remarcabile, dialoguri și conferințe milioanelor de romani. Odată cu popularitatea blogului, a scris foarte mult pe blog.

Sunt multe activități publice complexe în care este implicat și sunt multe calități pe care le apreciez la Principele Radu.

În plan diplomatic sunt remarcabile toate discursurile cu greutate susținute în zeci de țări din întreaga lume fie vorba de țări îndepărtate precum Japonia, Egipt, Thailanda, Emiratele Arabe Unite, Senegal sau Azerbaijan, ceea ce nu e deloc ușor, la nivelul cel mai înalt. În cadrul conferințelor Alteței Sale sunt abordate cu seriozitate și profesionalism teme precum apărarea și securitatea, geopolitica și diplomația, cultura, istoria, economia și educația. Anual participa la intalni la nivel inalt raspunzand la invitatia unor monarhi, sefi de stat, ambasadori, reprezentanti ai Guvernelor, etc.
În plan editorial anual câteva cărți sunt semnate personal de Principele Radu prezentând nu doar activitățile Familiei Regale cat și aspecte mai puțin cunoscut.
În plan economic, la fiecare deplasare externă Principele Radu se întâlnește cu zeci de investitori sau potențial investitori pentru Romania. Vizitele au un profund impact economic pentru țară. Credibilitatea și verticalitatea Principelui sunt garanții unice, mult mai puternice decât orice alt reprezentant al vreunului Guvern atât de trecător.
În plan educațional, îmi amintesc de vizitele externe recente la care au fost invitați rectori din Romania și chiar ministrul educației. Componenta educațională este nelipsită din activitatea Principelui. Vizitează Universități, școli și grădinițe. În ultimii ani, în Romania, o serie de școli au primit numele unor reprezentanți ai monarhiei. Cat de frumos din școala numărul 5, să spui că elev că studiezi la Școala Regina Maria. Tineri din Republica Moldova sunt premiați și sprijiniți de către Principele Radu.
În plan social, sportiv și cultural, Principele Radu nu doar că patronează o serie de fundații și asociații dar este implicat în promovarea istorie și culturii, în proiecte cu impact social pentru comunitățile din Romania.
In domeniul istoriei, Principele Radu, ca ofiter al Armatei Romane este prezent la evenimente de insemnatate istorică pentru țara noastră fie că vorbim de o dezvelire a unui lider militar, de vizitarea unui cimitir al eroilor (de pretutindeni) sau de acțiuni militare cu reprezentanti ai NATO sau ai oricaror lideri militari.

Vreau să închei amintind că în relațiile cu publicul, în relațiile de prietenie, în primele clipe ale întâlnirii cu Principele Radu ești tratat cu atenție, respect și răbdare. Te simți bine în prezența Alteței Sale. Simți bunătatea persoanei și întotdeauna este atent la interlocutor. Simți căldura din salut, grația din răspuns și umanitatea deosebită prin atitudine și gesturi. Simți că ești valoros ca persoană. Că întâlnește o persoană vârstnică sau un copil, că participă la o întâlniri de protocol cu șefi de stat sau monarhi, Principele Radu prezintă o eleganță care se întrezărește din primele clipe. Sunt convins că multe dintre calități le-a dezvoltat în urma conviețuirii cu Regele Mihai, Regina Ana, Majestatea Sa Margareta.

La Mulți Ani cu sănătate, fericire și bucurie !

Un sibian la căpătâiul Regelui Mihai: „Aparținea inimii noastre”

decembrie 11, 2017 mihaicopaceanuLasă un comentariu

publicat de CRISTINA BĂLĂU – 11 DECEMBRIE 2017, 14:23 in Turnul Sfatului

O viață întreagă a urmărit parcursul Regelui Mihai cu pasiune, iar atunci când l-a cunoscut a profitat de fiecare moment pentru a purta cu acesta conversații revelatorii la Londra, București și Săvârșin. Atunci când a văzut sicriul celui care i-a fost model, psihologul sibian Mihai Copăceanu a fost copleșit de un val de emoții.

Încă de mic copil, Mihai asculta poveștile bunicului său despre un rege care a fost silit să părăsească România și pe care, mai târziu în viață avea chiar să îl cunoască. Psihologul simte și acum o legătură strânsă cu Regele Mihai și chiar a fost la Aubonne să îl vadă înainte ca Regele Mihai să fie adus în România.

„Am purtat o prețuire aparte față de Regele Mihai încă din copilărie, când bunicul, tot Mihai, îmi povestea de un Rege care a fost silit să plece din țară. În școală și liceu am citit pasionat tot ce era scris despre Rege. Apoi am avut bucuria de a-l întâlni și de a purta conversații înțelepte și călduroase la Londra, la București și de două ori la Săvârșin. Îmi amintesc emoția din 2007 când Regele Mihai a sosit la Festivalul de Teatru”, spune Mihai.

mihai copaceanu regele mihai 1

Sibianul își amintește cu drag mici momente în care a avut ocazia să îl întâlnească pe Rege chiar la Sibiu.

„Ne-am propus să-l colindăm pe Rege în iarna anului 2012. Regele Mihai și Principele Nicolae au fost cei care ne-au primit. M-am gândit înainte ce dar muzical unic și excepțional ar putea oferi mai bun Sibiul, Regelui? Trupele de colindători, dubașii, călușarii, corurile veneau din toate părțile. Așa mi-a părut obligatoriu naistul talentat Radu Nechifor, alături de trupa sa, care a impresionat extraordinar, iar în partea a doua a programului nostru am invitat un grup de tineri de la teologie, cu voci puternice și sensibile, care să reprezinte Sibiul. Nu am cuvinte să descriu reacția Regelui Mihai și cuvintele pe care ni le-a adresat fiecăruia individual. La un moment dat pe muzica ritmată a lui Radu, am observat cum Regele Mihai își sălta piciorul semn că trăiește muzica sibianului”, spune Mihai Copăceanu.

Ultima întâlnire a sibianului cu Regele

2014 a fost ultimul an în care Mihai Copăceanu a avut ocazia să îl întâlnească pe Regele Mihai.

„Pe Regele Mihai l-am văzut ultima dată în noiembrie 2014, la câteva zile după 8 noiembrie când la Palatul Elisabeta s-a organizat evenimentul Porțile Deschise (peste 1.000 de români), în onoarea Majestății Sale, ceea ce însemnat de fapt și ultima apariție publică a Regelui”, spune psihologul.

Vestea morții Regelui Mihai a adus în sufletul său un amalgam de emoții. „Din păcate, moartea nu are revers, nici logică, nici milă”, spune Mihai Copăceanu.

„Există decese pe care le aștepți pentru că diverse coordonate ale vieții îți indică un sfârșit imediat, cum ar fi boala sau vârsta înaintată. În cazul Regelui Mihai ambele au fost prezente. Și cu toate acestea psihicul nostru nu vrea să accepte ceea ce ne provoacă suferință. Mă refer și la decesele apropiate, cele din familia noastră. Pentru unii dintre noi, Regele Mihai aparținea inimii noastre. Eram la birou când un prieten care cunoștea devotamentul meu față de Rege mi-a telefonat exprimându-și regretele și nu înțelegeam ce vrea să-mi spună. Cât încă era în Elveția aveam speranță, citeam comunicate, ne întrebam, priveam vești. Din păcate, moartea nu are revers, nici logică, nici milă”, arată Mihai.

A ales totuși să facă un efort și să îl revadă pentru ultima dată pe Regele său, chiar dacă era într-un sicriu.

Image may contain: one or more people

„Duminică, 10 decembrie, era ziua când Regele părăsea casa din Aubonne pentru totdeauna și în drumul spre România, țara pe care a iubit-o atât de mult, dar din care a fost alungat. Așa că pentru două ore mi-am propus și am reușit să ajung la Aubonne. M-au impresionat oamenii din fața casei Regelui, deopotrivă români și elvețieni, unii sosiți din întreaga Elveție, alții din Italia sau Franța. Am avut sentimentul că mă aflu într-un sat când toată ulița se îndreaptă spre mort. Exista o tristețe comună dar și o solidaritate comună în fața unei personalități istorice. Și atunci când ești trist, să nu fii singur te ajută enorm. Într-o decență și cu o răbdare nedescrisă intram invitați câte două, trei persoane în camera în care era așezat sicriul și în tăcere ne exprimam regretele. Apoi iscăleam câte un gând în cartea de condoleanțe”, spune psihologul.

Sentimentul copleșitor că Regele său este într-adevăr dus pe ultimul drum a apărut atunci Mihai Copăceanu a pășit în camera în care era ținut sicriul.

„Primul impact a fost când am văzut sicriul îmbrăcat în stindardul României monarhice, pentru că nu vezi simbolurile naționale atât de des. Atunci mi-am dat seama de importanța celui decedat. De fapt întreaga cameră era îmbogățită de istorie națională, tablouri cu Regii României, însemne, decorații. Era ca o catedrală. Orice ar fi intrat acolo, cunoscător sau nu, român sau străin ar fi fost emoționat și impresionat. Și faptul că Familia Regală a permis oricui să intre pentru un rămas bun este un fapt deosebit. Am fost întâmpinat de una dintre fiicele Regelui Mihai, Principesa Sofia, care deși își pierduse tatăl îmbătrânit, la 96 de ani, deși cunoștea iminența sfârșitului, era cuprinsă de o tristețe impresionantă și cu ochii plini de lacrimi mi-a povestit despre măreția acestui Rege, tatăl ei. Mi-a spus că Regele nu a suferit în ultimele clipe, după cum credeam cunoscând diagnosticul, <<că s-a stins liniștit>>, încă un semn pentru mine că a avut un suflet bun”, relatează psihologul.

„O ceremonie simplă și modestă, ca și viața Regelui…”

Despre ceremonia de la Aubonne, Mihai spune că a fost foarte simplă, dar cu o încărcătură emoțională extraordinară.

„Erau trei călugărițe care citeau din Psaltire și erau icoane și candele aprinse. Mitropolitul Iosif de la Paris a săvârșit slujba religioasă și la orele 16:00 Regele și-a părăsit casa pentru totodeauna. Practic a fost o ceremonie extrem de simplă și modestă, ca și viața Regelui… Mai vreau să subliniez ceva. În acel timp, zeci de familii cu copii mici au trecut prin fața sicriului și am apreciat gestul acesta al părinților de a-și aduce copiii de la sute de km depărtare și de a le arăta pe ultimul Rege al României. O lecție unică, esențială de istorie. Când strigăm în fiecare zi că societatea nu are modele, am trecut prea ușor pe lângă persoana Regelui, un model încă din anii tinereții Sale. Sper ca sibienii să fie prezenți la București și la Curtea de Argeș în aceste zile ultime și să-l descopere autentic pe Rege”, spune Mihai Copăceanu

mihai copaceanu regele mihai

Blogul Adevarul

Poveste de Craciun

decembrie 27, 2013decembrie 27, 2013 mihaicopaceanuLasă un comentariu

articolul publicat pe Blog Adevarul la 26 decembrie 2013

Mă gândeam oare unde sunt ceilalţi din sat, feciori şi fete, tineri, adulţi? Nu mai trecură multe clipe şi îndată, om cu om, biserica deveni plină. Câţiva copilaşi îmbrăcaţi în straie din popor fugiră în faţa altarului sfânt. Pe când preotul citea pastorala trimisă de episcopul locului din dreapta mea se auzi o şoaptă: „Maiestatea!”. Ne-am ridicat drepţi. Se aşternu liniştea în întreaga biserică. Preotul se opri din citit iar eu ridicându-mi privirea am observat cum o persoană înaltă şi dreaptă, îmbrăcată modest, păşea încet pe locul sacru. Era Regele nostru, Regele Mihai, urmat de familia Sa. Regele a urcat în scaunul ce i se cuvenea iar în dreapta naosului s-au aşezat pe rând Principesa Margareta, Principele Radu, Principesa Elena şi tânărul Principe Nicolae. Emoţionat şi cu vocea tremurândă, preotul şi-a continuat lectura. Un prim detaliu mi-a atras atenţia. Când Regele a intrat în biserică preotul tocmai încheiase fraza „s-au închinat, ca unui mare-mpărat”.

În învăţătura creştină nu se admite folosirea unor concepte precum coincidenţă ori întâmplare în schimb se afirmă că totul este proniator. Tot în această zi a fost pentru prima oară când am auzit un preot în România rugându-se pentru Regele Mihai, Regina Ana şi Familia Regală. Majestatea Sa s-a închinat la icoane, a sărutat Sfânta Evanghelie, a ascultat cuvântul preotului, continuarea ecteniilor şi colindul copiilor iar la final a mângâiat un prunc mic (de nici un an) aflat în braţele preotului. A primit pâinea şi vinul şi cu aceiaşi paşi s-a îndreptat spre ieşire. S-a oprit când o femeie venită tocmai din Deva i-a adresat cu sfială urările de sfinte sărbători. Regele a fost apropriat şi prietenos cu fiecare om oricât de simplu părea. Deschiderea faţă de români a Familiei Regale s-a văzut şi prin primirea colindătorilor an de an cu nedescrisă căldură şi dragoste. Câţi alţi lideri de astăzi îşi dedică timpul deschizând porţile şi sufletele cetăţenilor de rând ?

Regele Mihai a avut parte de o educaţie şi cultură aleasă încă din primii ani de viaţă astfel că la doar 18 ani a fost nevoit să consacre cele dobândite şi să facă faţă unor situaţii extrem de dificile pentru ţară de care niciun alt om de stat nu a avut parte vreodată. Să ne amintim doar de legionari, regimul antonescian, Al Doilea Război Mondial cu gravele pierderi omeneşti şi teritoriale, abuzurile şi fraudele comuniştilor, abdicarea forţată şi din păcate exilul vreme de aproape 50 de ani. A cârti acum, a emite păreri jignitoare este nedrept şi imoral. Regele Mihai, urmaş al ţarului Rusiei şi a reginei Marii Britanii şi-a iubit mai mult ca orice propria ţară pentru care a luptat o viaţă întreagă. Astăzi la 92 de ani susţine viitorul României cu încredere, fericire şi speranţă participând la evenimente publice în ţară şi în străinătate.

Mesajul Majestăţii Sale de Crăciun reprezintă un îndemn preţios şi sincer pentru români căci foloseşte cuvinte fundamentale precum munca, cinste, pricepere, democraţie, libertate, inspiraţie, familie, respect, demnitate, curaj, pacea şi credinţă încheindu-se cu „Aşa să ne ajute Dumnezeu” !

Este îndemnul viu al unui conducător adevărat pe care o bună parte din românii noştri, din păcate, continuă să-l ignore. Aceiaşi români se lamentează învinuind absenţa unor modele în societate şi existenţa unor practici corupte. Ori, făcând apel la memorie, privind la faptele lui Carol I sau Ferdinand, la independenţa, naşterea, creşterea şi dezvoltarea noastră în acele epoci şi recunoscând rolul monarhiei pentru ţară vom putea privi spre un viitor demn în anii ce urmează. La Multi Ani, Majestate! La Multi Ani, România!

Citeste mai mult: adev.ro/myen10

Dacă Naşterea lui Emanuel este sărbătoarea cea mare a creştinătăţii în prezenţa Regelui cu nume de înger ea capătă o însemnătate şi mai mare, fără seamăn. Aşa au mărturisit cei aflaţi în rugăciune. Regele Mihai de-a lungul anilor a biruit răul aşa cum şi arhanghelul a biruit diavolul. O personalitate ce înfăţişează adevărata cumpătare, demnitate, onoare şi preţuire. Am constatat în mod direct că în prezenţa unor oameni speciali reacţionăm diferit nu în funcţie de stările noastre ci de ceea ce ni se transmite. În mod excepţional de fiecare dată când l-am întâlnit pe regele nostru am simţit măreţie şi totodată modestie, bunăcuviinţă şi înaltă moralitate. Ţin să precizez că în raport cu diferite persoane publice care ne impun respect fie prin funcţia, poziţia, conduita publică, fie prin vestimentaţie şi ritual, contrar acestora, Regele Mihai, transmite sentimente ce vin din străfundul fiinţei umane fără a face apel la ceva exterior. Nu a sosit cu (a)larmă în convoi, nu a avut gărzi de corp sau poliţişti care să deschidă calea. Regele Mihai spre deosebire de episcopii ortodocşi nu poartă veşminte luxoase, toiaguri, mitre înalte ori alte accesorii de aur care să oblige oarecare respect şi nici nu-şi întinde mâinile pentru a fi sărutate. E demn şi demnitatea izvorăşte din interior cu o naturaleţe fermecătoare. Aşa se explică autenticul pur, unic şi trainic. Regele Mihai a avut parte de o educaţie şi cultură aleasă încă din primii ani de viaţă astfel că la doar 18 ani a fost nevoit să consacre cele dobândite şi să facă faţă unor situaţii extrem de dificile pentru ţară de care niciun alt om de stat nu a avut parte vreodată. Să ne amintim doar de legionari, regimul antonescian, Al Doilea Război Mondial cu gravele pierderi omeneşti şi teritoriale, abuzurile şi fraudele comuniştilor, abdicarea forţată şi din păcate exilul vreme de aproape 50 de ani. A cârti acum, a emite păreri jignitoare este nedrept şi imoral. Regele Mihai, urmaş al ţarului Rusiei şi a reginei Marii Britanii şi-a iubit mai mult ca orice propria ţară pentru care a luptat o viaţă întreagă. Astăzi la 92 de ani susţine viitorul României cu încredere, fericire şi speranţă participând la evenimente publice în ţară şi în străinătate. Mesajul Majestăţii Sale de Crăciun reprezintă un îndemn preţios şi sincer pentru români căci foloseşte cuvinte fundamentale precum munca, cinste, pricepere, democraţie, libertate, inspiraţie, familie, respect, demnitate, curaj, pacea şi credinţă încheindu-se cu „Aşa să ne ajute Dumnezeu” ! Este îndemnul viu al unui conducător adevărat pe care o bună parte din românii noştri, din păcate, continuă să-l ignore. Aceiaşi români se lamentează învinuind absenţa unor modele în societate şi existenţa unor practici corupte. Ori, făcând apel la memorie, privind la faptele lui Carol I sau Ferdinand, la independenţa, naşterea, creşterea şi dezvoltarea noastră în acele epoci şi recunoscând rolul monarhiei pentru ţară vom putea privi spre un viitor demn în anii ce urmează. La Multi Ani, Majestate! La Multi Ani, România!Citeste mai mult: adev.ro/myen10

Blogul Adevarul · Jurnal de Rumânia

Regele Mihai: O altă Românie!

octombrie 26, 2013octombrie 26, 2013 mihaicopaceanu3 comentarii

Regele Mihai a împlinit 92 de ani. O viaţă plină de evenimente istorice de maximă importanţă pentru destinul României. (text publicat pe Blogul Adevarul la 26 oct 2013 )

Am avut nepreţuita onoare de a-l întâlni pe Majestatea Sa la Londra, când a fost preţuit de oficialităţile Marii Britanii, la Bucureşti şi la Sâvărşin. Am simţit instant măreţia şi excelenţa unui mare om şi totodată modestia din cuvintele calde şi conduită.

În urmă cu câţiva ani Majestatea Sa îşi exprima dorinta pentru România: Aceasta este dorinţa mea cea mai fierbinte pentru poporul român: să fie unit şi să se gândească la viitor. Nu numai la cel personal, deşi si acela este important. Dacă eşti parte din ţara ta, trebuie să te pui in slujba ţării.

Regele Mihai s-a pus pe drept cuvânt în slujba ţării încă de la vârsta de 6 ani iar apoi în plin război mondial în 1940, la 19 ani, când tronul i-a revenit pentru a doua oară. 45 de ani în exil nu a încetat să-şi iubească ţară şi să o slujească.

În timpuri moderne Majestatea Sa „a militat pentru intrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană, a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piaţă, păstrarea culturii naţionale, respectarea adevărului istoric, respectarea şi garantarea proprietăţii private, consolidarea statului de drept şi a democraţiei în ţara noastră.”

O ALTĂ ROMÂNIE !

Am trăit două seri preafrumoase la Bucureşti când pentru câteva ceasuri emoţia apartenenţei la o altă Românie mi-a cuprins sufletul. Era o ţară depărtată de toate necazurile mediatice, o ţară în care domnea onoarea, demnitatea, respectul, politeţea, bunacuviinţa, iubirea de patrie, memoria, istoria şi datoria de a crea un viitor bun pentru generaţiile ce vor urma. Alteţa Sa Regală Principele Nicolae a găzduit joi seara în Sala Regilor a Palatului Elisabeta un prim eveniment pe care l-a dedicat studenţilor şi absolvenţilor români din străinătate. Pe drept cuvânt un eveniment de excepţie demn de toată cinstea.

În discursul Princepelui Nicolae s-au distins valorile pe care Monarhia le respectă şi le susţin, valori eterne ale umanităţii şi implicit ale României. Sebastian Burduja fondatorul LSRS a rostit adevăruri despre rolul tinerilor, numindu-i resursa strategică de care România are nevoie.

A doua seară, la Ateneul Român, Principesa Margareta a organizat pentru a cincea oară un concert de excelenţă, avându-l ca invitat pe violonistul Giuliano Carmignola şi sub bagheta maestrului Christian Badea, cu scopul strângerii de fonduri pentru sprijinirea tinerilor artişti talentaţi din familii cu venituri modeste. La finalul concertului tinerii bursieri ai fundaţiei pricipesei, şi-au expus operele în foaierului Ateneului şi au răspuns cu modestie la fiecare întrebare. Principesa Margareta împreună cu Regele Mihai au înfiinţat încă din 1990 fundaţia care îî poartă numele şi prin care a dezvoltat proiecte pentru copii, bătrâni, familii defavorizate sau tineri talentaţi.
Contrastul dintre cele două Românii părea fără explicaţie: într-o perioadă când urechile noastre aud doar furturi, corupţie şi minciună, în aceeaşi ţară cineva promovează reînnoirea socială a României, voluntariatul şi sprijină în mod real pe cei neputincioşi. Privind pictura interioară a sălii Ateneului am zărit 25 de scene reprezentative din istoria poporului nostru prima cu Împăratul Traian şi ultima cu Regele Carol I şi regele Ferdinand. Oare cum ar fi arătat ţările române dacă Dumnezeu nu ne-ar fi binecuvântat prin cei 48 de ani de domnie ai Regelui Carol? Cum am fi scăpat de turci, cum ne-am fi cucerit Independenţa, cum ne-am fi redobândit Dobrogea sau cine ne-ar fi scris prima Constituţie? O Românie fără zecile de drumuri şi poduri, căile ferate, industrie şi economie şi chiar fără Universitatea din Iaşi si Bucureşti. Nu am răspuns… Evenimente zilele următoare
Porţile Palatului Elisabeta vor fi deschise la 8 noiembrie şi Regele Mihai va fi prezent în acea zi de sărbătoare în mijlocul românilor. Alte evenimente speciale se vor desfăşura în zilele ce urmează la palat, la Sala Radio, la Muzeul Naţional de Istorie, Universitatea Naţională de Apărare Carol I şi în alte oraşe precum Cluj, Craiova sau Iaşi.
La Mulţi Ani, Majestate !