CARTE · EMISIUNEA REGANDIM ROMANIA TV SIBIU

Alteta Sa Regală Principele Radu la ceas aniversar. Despre onoare, diplomatie și dragoste fata de țară

Alteța Sa Regală Principele Radu al României s-a născut pe 7 iunie. Cu acest prilej de sărbătorire să îi transmitem cele mai sincere gânduri de sănătate și să precizăm câteva aspecte prețuire din activitatea neobosită și din personalitatea sa.

Sunt devotat valorilor regalității, admir încă din copilărie și urmăresc săptămânal activitatea Familiei Regale a României, sunt curios, entuziasmat și încântat de fiecare acțiune publică. Ca roman sunt onorat de fiecare întâlnire oficială privată a reprezentanților Familiei Regale în țară sau în străinătate. Îmi dau seama că nu este deloc ușor, la nivel general, prin costurile implicate, relațiile care trebuie menținute sau dezvoltate cu o serie de instituții publice, lideri mondiali, dar și la nivel personal prin tot ce înseamnă disponibilitate, confort sau oboseală.

O simplă privire la agenda oricărei familii regale îți dă sentimentul că nu este o misiune ușoară. Noi, ca cetățeni obișnuiți putem fi liberi profesioniști, putem fi angajați în orice sector de activitate și dacă simțim oboseală sau disconfort psihic, dacă ne dorim concediu, chiar de la o zi la alta, putem avea acest drept ”mâine nu mă duc la lucru”.

Însă, ca reprezentant al Familii Regale totul este planificat cu luni înainte, organizat, atent structurat, sunt implicații financiare, politice sau chiar culturale care nu pot amana sau anula o acțiune publică. Zeci și sute de oameni așteaptă. Înțelegi acum de ce din Familia Regală Britanică, prințul Harry și soția sa Meghan s-au retras, deși prințul a fost crescut de mic sub aceste reguli, rigori și interdicții. Întreaga ta viață este dedicată binelui public, națiunii și cetățeanului obișnuit. Nu te mai reprezinți pe tine personal, nu te mai poți exprima în nume personal, pe scurt pierzi libertatea pe care ceilalți o au.

În perioada pandemiei activitățile nu s-au oprit. Unele s-au desfășurat online. La fiecare final de an citesc despre sutele de angajamente publice, de vizite oficiale în străinătate, de întâlnirile cu șefi de state și guverne, cu reprezentanți ai familiilor regale din Europa sau din întreaga lume și de fiecare vizită în localitățile țării noastre fie că sunt în marile orașe precum Iași, Cluj sau Timișoara sau în sate mici cu nici 300 de locuitori.

          În mod special în ultimii 10 ani am avut bucuria și onoarea de a fi prezent la multe acțiuni publice (lansări de carte, concerte, conferințe) în București, în Transilvania sau în minunata zi de 10 Mai la Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta. Am avut bucuria de a colinda Familia Regală la Săvârșin și de a participa la evenimente religioase în prezența Majestății Sale Regelui Mihai la Londra în capela Savoy a Reginei (2012).

          În câteva rânduri am scris articole despre personalitatea Regelui Mihai și despre profilul uman și moral al Reginei Ana în cărțile armonios publicate de Editura Curtea Veche. Mai mult, în desele vizite ale Alteței Sale Regale la Sibiu am fost onorat să fiu gazdă bine primind pe Alteța Sa în școlile din Sibiu și am avut onoarea și privilegiul de a prezenta cărțile regale (Regalitatea astăzi (2015) și Crăciunul Regal (2017).

          Născut la Iași într-o familie de medici, Principele Radu, a studiat teatrul la clasa marelui Dem Rădulescu și avut o carieră deosebită în domeniul artistic, teatru sau film, în țară sau în străinătate. A fost directorul artistic al primului proiect din România de art-terapie pentru copiii abandonați din orfelinate. Ce am uitat prea repede că timp de 7 ani, începând cu  septembrie 2002 a fost numit Reprezentant Special al Guvernului Român pentru Integrare, Cooperare și Dezvoltare Durabilă. L-a însoțit pe Regele Mihai în vizitele oficiale la nivel mondial (1997 și 2002) din Spania pana în America cu scopul de sprijini aderarea României în NATO. A scris promovând mult monarhia și familia regală a României făcându-le cunoscute prin cărți remarcabile, dialoguri și conferințe milioanelor de romani. Odată cu popularitatea blogului, a scris foarte mult pe blog.

          Sunt multe activități publice complexe în care este implicat și sunt multe calități pe care le apreciez la Principele Radu.  

  1. În plan diplomatic sunt remarcabile toate discursurile cu greutate susținute în zeci de țări din întreaga lume fie vorba de țări îndepărtate precum Japonia, Egipt, Thailanda, Emiratele Arabe Unite, Senegal sau Azerbaijan, ceea ce nu e deloc ușor, la nivelul cel mai înalt. În cadrul conferințelor Alteței Sale sunt abordate cu seriozitate și profesionalism teme precum apărarea și securitatea, geopolitica și diplomația, cultura, istoria, economia și educația. Anual participa la intalni la nivel inalt raspunzand la invitatia unor monarhi, sefi de stat, ambasadori, reprezentanti ai Guvernelor, etc.
  2. În plan editorial anual câteva cărți sunt semnate personal de Principele Radu prezentând nu doar activitățile Familiei Regale cat și aspecte mai puțin cunoscut.
  3. În plan economic, la fiecare deplasare externă Principele Radu se întâlnește cu zeci de investitori sau potențial investitori pentru Romania. Vizitele au un profund impact economic pentru țară. Credibilitatea și verticalitatea Principelui sunt garanții unice, mult mai puternice decât orice alt reprezentant al vreunului Guvern atât de trecător.
  4. În plan educațional, îmi amintesc de vizitele externe recente la care au fost invitați rectori din Romania și chiar ministrul educației. Componenta educațională este nelipsită din activitatea Principelui. Vizitează Universități, școli și grădinițe. În ultimii ani, în Romania, o serie de școli au primit numele unor reprezentanți ai monarhiei. Cat de frumos din școala numărul 5, să spui că elev că studiezi la Școala Regina Maria. Tineri din Republica Moldova sunt premiați și sprijiniți de către Principele Radu.
  5. În plan social, sportiv și cultural, Principele Radu nu doar că patronează o serie de fundații și asociații dar este implicat în promovarea istorie și culturii, în proiecte cu impact social pentru comunitățile din Romania.
  6. In domeniul istoriei, Principele Radu, ca ofiter al Armatei Romane este prezent la evenimente de insemnatate istorică pentru țara noastră fie că vorbim de o dezvelire a unui lider militar, de vizitarea unui cimitir al eroilor (de pretutindeni) sau de acțiuni militare cu reprezentanti ai NATO sau ai oricaror lideri militari.

Vreau să închei amintind că în relațiile cu publicul, în relațiile de prietenie, în primele clipe ale întâlnirii cu Principele Radu ești tratat cu atenție, respect și răbdare. Te simți bine în prezența Alteței Sale. Simți bunătatea persoanei și întotdeauna este atent la interlocutor. Simți căldura din salut, grația din răspuns și umanitatea deosebită prin atitudine și gesturi. Simți că ești valoros ca persoană. Că întâlnește  o persoană vârstnică sau un copil, că participă la o întâlniri de protocol cu șefi de stat sau monarhi, Principele Radu prezintă o eleganță care se întrezărește din primele clipe. Sunt convins că multe dintre calități le-a dezvoltat în urma conviețuirii cu Regele Mihai, Regina Ana, Majestatea Sa Margareta.

 La Mulți Ani cu sănătate, fericire și bucurie !

Blogul Adevarul

Un tanar de exceptie: Principele Nicolae

articol publicat pe Blogurile Adevarul.ro la 8 mai 2014

5

 

În România datorită unor tineri de excepţie au loc schimbări frumoase însă prea puţin sunt apreciate şi luate ca model. Am întâlnit în aceste zile un tânăr distins, care a sosit în România precum Regele Carol I la 27 de ani fără să cunoască prea multe despre ţara noastră, dar care a dat mult României de la Independenţă la instituţii trainice de stat.

„În 1947, un rege tânăr şi brav era alungat din ţara lui. (După 65 de ani), în 2012, un tânăr principe plin de curaj şi de generozitate, nepotul regelui izgnonit revine acasă. Pentru a ne demonstra  că niciodată răul nu învinge pentru totdeauna”.   Născut în Elveţia, educat în Marea Britanie şi muncind în statele Africii, principele Nicolae, căci despre el doresc să scriu, este nepotul Regelui Mihai şi primul dintre cei doi copii ai principesei Elena şi al lui Robin Medforth-Mills. A răspuns afirmativ dorinţei Regelui Mihai de a sosi acasă pentru a-şi asuma sarcini publice deloc facile. Ca orice acţiune pozitivă şi nouă în România de îndată au apărut şi cârcotaşii de serviciu. Ei nu merită pomeniţi.

1

România Ajungând în România încă din 2010 a insistat să cunoască fiecare colţ al ţării de la nord la sud şi de la est la vest vizitând peste 80 de oraşe şi sute de sate inclusiv oraşe mici precum Calafat sau Pecica. A străbătut ţara tocmai pentru a cunoşte cât mai bine realitatea cotidiană a românului nedorind să se mulţumească cu ceea ce a citit în cărţi sau a auzit la Palatul Elisabeta.   Principele Nicolae este un tânăr de o modestie unică, în ciuda statusului social şi a prestanţei familiei aparţinătoare. Nu are niciu strop de orgoliu ori aroganţă, este deschis şi prietenos. Mi-a fost dat să-l întâlnesc şi să purtăm discuţii în diverse împrejurări şi am simţit puritatea unui om de reală valoare, mai mare cu trei zile decât mine. Luni a participat la dezvelirea primului bust al Regelui Mihai din judeţul Sibiu, din păcate nu în capitala culturală europeană, ci într-o localitate anonimă cu vreo 5.000 de locuitori, Copşa Mică. Nu aţi auzit de ea, dar acolo au fost prezenţi oameni de rând, nu politicieni din capitală cu bărci şi zeci de televiziuni, acolo au sosit ţărani în straiele lor şi veterani de război, iubitori de pace şi adevăr, unii dintre aceştia, la 90 de ani, având bucuria de a-l cunoaşte pe Rege. O mărturie ca undeva acolo în provincie trăiesc oameni cu demnitate, simţ al datoriei şi respect pentru memorie. Uităm prea des că veteranii au luptat pentru România de astăzi nu oportuniştii zilelor noastre. Principele Nicolae (foto dreapta) nu face apel la autoritatea poziţiei, a titlului, nu se impune de la sine şi nici nu tratează cu superioritate precum ne-au învăţat politrucii efemeri, beneficiari ai unor poziţii superioare, propulsaţi de partide sau de sistemul intervenţii-pile-relaţii. Este o persoană cu calităţi personale, interpersonale, sociale şi profesionale. Se adaptează fiecărui cetăţean copil sau bătrân, simplu sau intelectual, este plin de umor şi simpatie. El este tânărul model de care România are mare nevoie. Este o prezenţă optimistă, sinceră, devotată, muncitoare şi iubitoare de ţară. Munceşte nu pentru meritele sale ci pentru binele românului. Având model pe însuşi Regele Mihai şi îndrumători pe mătuşa sa, Principesa Moştenitoare Margareta şi pe Principele Radu şi pasionat de personalitatea Regelui Carol I, Nicolae, şi-a propus să contribuie la dezvoltarea României aşa cum fiecare tânăr român ar trebui să urmeze acest deziderat. Militează pentru recuperarea acelor valori fundamentale ale individului pe care istoria ni le-a răpit. Apropiat de oameni, se cunoaşte că este o persoană sensibilă şi empatică la necazurile altora. Îşi doreşte să contribuie şi mai mult la schimbarea României, să aibe propria fundaţie, să fie în cât mai mult implicat în proiecte de mediu, sociale şi culturale, voluntariat, lucrul cu copiii cu dizabilităţi sau cu tinerii români din străinătate. Motivat de noutate şi sedus de frumos şi adevăr, este dornic să cunoscă şi să se perfecţioneze.

 

Acum, la cei 29 de ani ai săi are o cultură vastă, a cutreierat şi cunoscând lumea, vizitând 41 de ţări, iar înainte de absolvi Colegiul Royal Holloway la Universitatea din Londra cu o diplomă în managment, a fost interesat de repetate expediţii în Africa de Sud, Namibia, Botswana, Zimbabwe, Madagascar, experienţe ce l-a făcut ascultător la suferinţa umană. Şi-a dedicat timp şi sprijin locuind şi muncind în Kenya.   Drumul spre casă Zilele trecute a făcut un adevărat tur de forţă prin România, mergând din oraş în oraş (Bucureşti, Târgu-Mureş, Sibiu, Sebeş, Alba Iulia şi Cluj) conversând cu sute de oameni cu prilejul lansării primei sale cărţi, „Drumul spre casă” (editura Curtea Veche). Deşi a trăit până la 25 de ani în Marea Britanie a învăţat repede limba română şi la fiecare întâlnire a comunicat în limba poporului. Cartea reprezintă „o poveste despre speranţele şi despre victoriile noastre”. Şi începe cu o primă amintire de puternică emoţie despre România, la Paştele din 1992, când a sosit în ţară alături de Rege. De acolo a început povestea principelui, din zilele acelui balcon al hotelului Continental când flutura steagul României şi privea uimit cum 1 milion de români au strâns laolaltă iubire şi respect pentru o mare personalitate care nu putea fi alta decât Regele Mihai. Cartea cuprinde răspunsuri la întrebările istoricului Filip-Lucian Iorga, mărturii ale apropiaţilor principelui Nicolae şi o colecţie frumoasă de fotografii.

4

Descoperindu-ne pentru prima oară viaţa principelui este încărcată de un mesaj motivaţional şi determinant atât de necesar zilelor nostre. Aş vrea să văd o schimbare la nivelul încrederii şi a moralului populaţiei. (p.140) Regăsim un tânăr energic şi activ cu o experienţă de viaţă importantă pentru vârsta sa. A muncit de la 19 ani, a muncit în Africa, în America la fermă, în Marea Britanie la supermarketul Tesco sau punând mochete prin casele britanicilor. Nu s-a născut şi nici nu a trăit în palate de lux. în România a făcut voluntariat ajutând copiii străzilor, adică a cunoscut atât munca de jos cât şi viaţa oamenil nevoiaşi, ceea ce nu este lucru deloc puţin. Dar tot el a stat la masă şi cu Regina Marii Britanii. Câţi dintre cei din ministere au vreo experienţă personală sau vreo cunoaştere a traiului cetăţeanului simplu? Câţi dintre noi ar munci pentru alţii fără să primească ceva bănesc în schimb?   Cei mai mulţi occidentali nu cunosc în detaliu România, iar informaţiile pe care le au sunt mai degrabă clisee şi bârfe. România este o ţară cu un potenţial extraordinar, foarte frumoasă, cu o cultură în plină efervescenţă şi un stil de viaţă din ce în ce mai dinamic, pe măsură ce tinerii devin tot mai deschişi şi mai dornici de a experimenta lucruri noi.  (p.65) În carte o să aflăm detalii despre viaţa privată a principelui Nicolae. A practicat ca orice englez sporturi obişnuite precum rugby, crichet, fotbal, hochei însă nu s-a abţinut nici de la sporturile extreme, săritul cu parapanta, căţăratul, rafting sau scufundările în Maldive unele sortite cu răni serioase şi sânge. Tot în carte vom afla de învăţăturile primite de la bunicul său, Regele Mihai şi cum i se aseamănă Regelui inclusiv prin pasiunea pentru maşini. Urcându-se în maşni de la 6 ani a ajuns să conducă vreo 102 vehicule diferite pe lângă bărci şi avioane. Cartea pe care am citit-o repede în câteva ceasuri şi pe care o recomand se încheie aşa: Îmi doresc să duc mai departe munca dificilă pe care au început-o membrii Familiei Regale şi sper ca, alături de tinerii din generaţia mea, să construim ţară mai puternică şi să ne putem găsi cu toţii locul acasă, în Româini. (p.146). Regele Mihai, alături de Principele Nicolae, în noiembrie 2013 FOTO Eduard Enea

1

GANDURI DE LA OXFORD...

În apărarea Regelui Mihai şi a Familiei Regale!

 

Puţin după 6 dimineţa în avionul spre Bucureşti mi-a fost dat să aud povestirile de vacanţă interminabile şi auto-laudative ale unui ministru arogant. De-ar fi fost un scaun liber mai în spate m-aş fi mutat repede. La Bucureşti, după aterizare, îl văd pe acelaşi ministru cum îşi grăbeşte paşii şi privirile în căutarea şoferului slugarnic care-i sări să-l ajute cu bagajul.

articol scris şi publicat pe Blogurile Adevărul la 21August 2013

Indignat de cele văzute şi auzite, urc în avionul spre Londra luând la repezeală vreo patru ziare româneşti, când o altă îndignare mă cuprinde pe măsură ce răsfoiesc gazetele. Găsesc un prim articol publicat în Evenimentul Zilei semnat de Florian Bichir cu titlul „Găinarii Majestăţii Sale”.

Deja titlul îmi deconspirase continuţul şi stilul autorului. Corect. Citesc un editorial plin de inepţii, atac şi maliţiozitate. Doctor în teologie la o universitate celebră din România, apud Ovidius din Constanţa, Bichir declara în urmă cu câteva zile: „ca să arat că nu sunt prost m-am înscris la al doilea doctorat la SNSPA”. Nu ştiam că facultatea de teologie de la malul mării, cu o existenţă de nici 9 ani, are dreptul de a oferi doctorate, dar fiind condusă de controversatul episcop filopesedist Teodosie Şpagoveanu m-am cam lămurit.

Cu toate acestea, jurnalistul nu ezită să scrie urât despre Regele Mihai, principele Radu şi principesa Irina. De fapt, preotul stilist îşi arogă pe nedrept titlul de teolog, folosind în scris şi verbal un limbaj de cartier, flegmatic şi de joasă speţă. Fostul editorialist de la minunata publicaţie pornografică „Libertatea” nu face apel la istoria bisericească şi la sacralitatea regalităţii în editorialele sale. Uită de pildă că în Vechiul Testament trei mari personalităţi au fost regi: Saul, David şi Solomon şi că Regii sunt „Unşii lui Dumnezeu”. Uită –  sau poate nici nu ştie – că însuşi Regele Mihai a fost uns de patriarhul Nicodim în catedrala Bucureştilor la 6 septembrie 1940. Ori unsul lui Dumnezeu, Regele Mihai, şi urmaşii Majestăţii Sale nu pot fi judecaţi de orice scrib.

Încă una gravă

Spre surprinderea mea, bag de seamă că răspopitul Bichir este membru în Colegiul CNSAS votat de plenul Parlamentului în martie 2012 pentru un mandat de 6 ani. Cum aşa? Pe baza căror merite? Măi, să fie, unde am ajuns. Adică un secretar de stat, cercetător al istoriei, continuă gafa preşedintelui României şi îşi dă cu părerea despre monarhie, 23 august, abdicare şi demnitatea urmaşilor Regelui. Cum e permis? Cum permite instituţia statutului asemenea jigniri faţă de un Rege şi şef de stat? S-a sesizat oare? Nu aduce un prejudiciu însăşi instituţiei CNSAS?

Psihanalistul

O altă obrăznicie din acelaşi editorial este cu referire la psihanaliză: Nu cumva, psihanalitic, aceasta este vreo frustare din tinereţe a Principesei Irina?”. Cum îşi permite oare acest gazetar de mâna a doua să facă astfel de afirmaţii apelând la psihanaliză, el neavând nicio competenţă în această disciplină? Dar în România oricine îşi permite orice. Păi află dumneata că nu este tolerabil.

În acelaşi avion într-un alt ziar subţirel, livrat gratuit, „Curentul”, Vasile Surcel semnează „Monarhia şi găinăria: Alteţa sa Irina, principesa cocoşilor smardoi”, un articol la prima vedere cu greşeli de scriere şi la fel de jignitor. Menţionez doar că evenimentul cu pricina nu este un „dezastru penal” şi nici nu poate „afecta grav imaginea publică” a Majestăţii Sale.

Totuşi, nu pot reda, nici comenta celelalte injurii din continuţul articolelor, sunt prea multe şi nu merită, însă e uimitor cum aceşti gazetari de joasă speţă (şi alţii alături de ei) care nu prezintă respect pentru adevărurile eterne şi valorile reale ale unui stat, prind o ştire din America şi o comentează cu răutate.

Este condamnabil domnilor.

Cât despre luptele de cocoşi şi justiţia americană, tot fără comentarii. Despre Monarhie şi Rege putem consulta alte surse demne de încredere, nu oamenii din presa de azi, precum cei amintiţi mai sus, care, pe zi ce trece, tot mai mult se autodiscreditează şi aduc prejudicii însăşi presei naţionale.

Iată câteva mărturii ale unor autori de seamă care merită a fi citiţi şi citaţi. Priviţi şi comparaţi calitatea scrisului:

 

„Monarhul este deţinătoturul unei puteri care vine de la Dumnezeu, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, două surse de legitimitate ale acestei instutuţii” (Alexandru Zub, academician)

„Tragedia de la 23 august a fost necesară. Eu îmi scot pălăria în faţa Regelui Mihai” (Neagu Djuvara, istoric)

 „Unica legitimitate în România o deţine cel care a fost forţat să părăsească această ţară, Regele Mihai” (Alexandru Paleologu, diplomat)

„Mereu am admirat calităţile lui de om de stat, răbdarea şi înţelegerea lui faţă de oameni, rezistenţa şi tăria sa, dacă de gândim prin ce a trecut” (prinţul Charles al Marii Britanii)

Credinţa mea sinceră pe care o am de când eram mic şi cu care voi trece pe lumea cealaltă este că democraţia şi normalizarea în Ţara Românescă se va face numai odată cu restaurarea monarhiei (Corneliu Coposu, politician)

„România are nevoie de un regim nou care este cel mai vechi şi cel mai stabil şi mai convingător din toate timpurile. Trăiască Regele!” (Eugen Ionesco, academician francez)

„Regele Mihai a fost ca un idol, majoritatea tinerilor erau gata să moară pentru el. Monarhia este forma de stat care se potriveşte cel mai bine României.” (Doina Cornea, disidentă anticomunistă)

„Îl considerăm unul dintre cei mai mari Regi ai tuturor timpurilor. E un om cinstit, de mare caracter şi care a făcut mari sacrificii enorme pentru ţara Sa şi a suferit. A salvat viaţa a 100 de mii de evrei. Gestul este comemorat la Ierusalim. (Sir Arthur Gavin, Lordul Primar al Londrei)

p