Etichetă: Sapte seri

7 Seri editia de Sibiu

Viaţa prin politichie

mihaicopaceanu2 comentarii

Viaţa prin politichie

text scris pentru 7 Seri, Editia de Sibiu

Tocmai trecură zilele cu agitaţie ale campaniilor electorale. Fluturaşi, baloane colorate, pliante, tricouri inscripţionate, panouri mari, declaraţii în presă, scoruri, mâncare şi muzică pentru divertismentul cetăţenilor. Fără niciun fel de surprindere unii dintre primari şi şefi de consilii locale şi-au păstrat fotoliile devenite mult prea comode şi încălzite, râvnite, şi şi-au continut lungul mandat păstrându-şi aceeaşi echipă binecunoscută. Nu am fost surprinşi nici de numărul mic al alegătorilor. Şi dacă cineva s-ar fi interesat ar fi putut lesne constata că media de vârstă a celor ce au votat a fost cu mult peste 50 de ani. Tinerii chiar nu par interesaţi de treburi d-astea. La Sibiu tot saşii conduc oraşul.

Paradoxal, dar iată cum o minoritate ajunge să conducă o majoritate. Şi nu de ieri. De ani buni. Ceea ce ar trebui să ducă la multe semne de întrebare pentru majoritarii români. Istoria se repetă. Pe bune. Amintiţi-vă: în urmă cu sute de ani, tot saşii trăiau în oraş, iar românii dincolo de zidurile cetăţii […]. Pe cetăţeanul de rând treburile astea, numite campanii electorale, alegeri, modificări politice „iese ală, pică ăla” nu au vreo mare importanţă şi nici nu le trezeşte vreo admiraţie. Ei şi ce le pasă lor?

Cum le v-a afecta nivelul de trai şi calitatea vieţii lor dacă a câştigat un primar sau altul. Un răspuns sincer ar fi: „cu nimic”. Viaţa noastră continuă indiferent de culoarea zugrăvelii primăriei. Calitatea vieţii cetăţeanului de rând nu se va modifica cu nimic. Oamenii trăiesc în aceeaşi sărăcie. Primarii au preocupări precum asfaltarea străzilor, spaţiile verzi şi dezvoltarea turismului dar nu dezvoltarea serviciilor sociale, îmbunătăţirea serviciilor din spitale, indemnizaţii şi ajutoare mai bune pentru nevoiaşi. Ei aşa şi noi nepăsători şi umiliţi.

O viaţă co-ruptă!

poza:crunteanu.blogspot.com

7 Seri editia de Sibiu

Sibiu:teatrul vieţii mele.

mihaicopaceanuLasă un comentariu

Sibiu:teatrul vieţii mele.

publicat în  “Sapte Seri”– Editia de Sibiu  1-14 iunie 2012 http://www.sapteseri.ro Afli tot ce misca!

Ce-i drept, mărturisesc, cu întreaga inimă că viaţa Sibiului ar fi mult mai săracă şi anevoioasă fără performanţa teatrului sibian şi prin excelenţă fără Festivalul Internaţional de Teatru ce a avut loc în săptămâna 25 mai-3 iunie a.c. Trupe de teatru din peste 60 de ţări, 2.500 de artişti şi peste 20.000 de bilete puse spre vânzare. Muzică de jazz, flamenco, workshopuri, proiecţii de film, dans, acrobaţie, regizori de renume mondial, balet, circ, conferinţe şi lansări de carte, toate acestea concentrate în câteva zile într-un mic orăşel din Ardeal. Cultura face diferenţa. Da, o face.

Când mă gândesc că România, ţara în care trăim, avea graniţele închise în urmă cu 20 de ani, când nu puteai vizita străinătatea şi nici nu prea eram vizitaţi de occidentali ori alţi europeni. Astăzi, în câteva zile poţi avea prilejul de a „face cunoştinţă” cu argentinieni şi mexicani, cu actori din Australia sau Israel, din toate colţurile lumii.

Preţul biletelor era accesibil încât cu uşurinţă puteai participa la câteva reprezentaţii. Spectacolele de stradă au arătat trecătorilor o bucăţică din farmecul tradiţiilor străine, din generozitatea, zâmbetul şi buna lor dispoziţie. Au arătat privitorilor propria lor cultură care la prima vedere poate părea suspectă iar reacţia era cea de evitare sau respingere.

Însă an de an omul de rând se obişnuieşte, se cultivă, învaţă să observe, să fie atent şi în final să aprecieze. Cunoaşte. Iar unul din avantajele cunoaşterii este acela că te face mai tolerant. Şi mai deschis. Să înţelegem în definitiv că România nu este Centrul Lumii şi că există şi alte sute de ţări valoaroase, mult diferite de a noastră.

Dar România şi prin ea, Sibiul însuşi este minunat, un loc îmbelşugat de acţiuni culturale în care merită să trăieşti la maxim şi să te simţi un pic european. 

7 Seri editia de Sibiu

Nu mai pot. Sunt extenuată!

mihaicopaceanu2 comentarii

Nu mai pot. Sunt extenuată!

publicat în  “Sapte Seri”– Editia de Sibiu  18-31 mai 2012 http://www.sapteseri.ro Afli tot ce misca!

Dimineaţa începe devreme. Foarte devreme. Mă trezesc şi nici nu apuc să servesc micul dejun. Nu că nu aş dori sau nu am poftă pur şi simplu sunt contratimp. Uneori iau în grabă doar o linguriţă de miere şi propolis. Mă păcălesc crezând că e suficient. La serviciu şefu’ nu tolerează întârzieri chiar dacă nu locuiesc în apropiere, nu-i pasă. Aşa că fug repede, cu tocuri, strigând după taxi.

La nouă fix începe şedinţa de echipă. Rapoarte interminabile şi plicticoase, strategii proaste şi discuţii fără sens. Aşa începe fiecare zi de lucru. Alerg dintr-un birou într-altul, stau 8 ore la calculator, îmi bat capul, scriu mult, uit de pauza de prânz (nu mai fumez) şi când mă ridic observ că s-a înserat. Sunt flămândă şi încă mai am multă treabă pentru astăzi. Telefonez repede la un fast food din apropiere, comand acelaşi meniu mic şi continui încă vreo două ceasuri.

Mă apasă durerile de spate şi cervicală. Sunt înţepenită. Prietenul mă sună insistent. E aproape şapte şi începe concertul de la filarmonică. Am şi uitat Luase bilete de săptămâna trecută. Îi spun că voi întârzia, când de fapt ştie că nu voi ajunge la timp. Şi a mai trecut o zi. Şi a doua zi asemenea. Şi toate acestea pe un salariu de căcat, într-o atmosferă colegială plină de şicanale şi invidie cu şefi autoritari şi ultranervoşi.

Mă întreb rareori cât o să mai rezist. Încotro mă îndrept? Uit de mine, neglijându-mă, uit de prieten şi de dorinţele noastre dintr-un început de a ne căsători. Uit să mai vorbesc cu el. În weekend nu mai ieşim împreună. Lungim ziua cu mult somn necesar şi apoi treburi casnice individuale. Şi luni de la capăt. O viaţă cu multă muncă, stres şi responsabilităţi şi parcă fără linişte şi bucurii. Va trebui să mă opresc, să-mi vin în fire, să mă adun şi să mă regăsesc. Dar când voi fi în stare?

Imagine

7 Seri editia de Sibiu

DESPRE INTALNIRI !!!

mihaicopaceanu4 comentarii

Despre Întâlniri

publicat în  “Sapte Seri”– Editia de Sibiu  20 apr-3 mai 2012 http://www.sapteseri.ro Afli tot ce misca!

Viaţa este o sumă de întâlniri. Întâlniri cu persoane simple, indiferente, străine, efemere, pe care nu le sesizezi şi nu dai doi bani sau întâlniri cu personalităţi, oameni înţelepţi, oameni de succes, iluştrii mentori, de care te bucuri, înveţi, eşti onorat şi aştepţi cu nerăbdare o nouă reîntâlnire. Pentru cei atenţi o singură întâlnire este decisivă.

De exemplu, că tot a trecut Paştele, pentru un creştin ce şi-a dorit întreaga viaţă să ajungă la Ierusalim în pelerinaj, odată întors viaţa sa primeşte o altă orientare. Nu mai crede în destin şi-şi direcţionează paşii respectând cu de-amănuntul poruncile din Biblie. Ceea ce îi poate însemna o satisfacţie şi o bucurie enormă. Pentru şcolari imaginea profesorului preferat este limpede în amintirea lor, profesorul care i-a îndrumat şi i-a influenţat inclusiv în alegerea carierei.

Întâlnirea şi prietenia cu propriul părinte poate fi una de succes, atunci când părintele este modelul tău. Pentru îndrăgostiţi întâlnirea cu „aleasa inimii” le va schimba viaţa, după cum ei înşişi admit. Apoi, întâlnirea cu o persoană ce îţi propune o afacere sau cu un angajator ce îţi oferă un nou loc de muncă, unde te regăseşti, te dezvolţi şi esti capabil de succes profesional.

Există şi întâlniri lungi, plicticoase, de care vrei să scapi. De exemplu, relaţiile capcană. Ştii că nu-ţi merge, ba chiar ţi-ai dat seama că nu vă potriviţi şi că nu ea este cea pe care o căutai şi totuşi în ciuda acestor evidenţe continui să-ţi risipeşti anii. Ele aparţin categoriei întâlnirilor inutile pe care ar trebui să le evităm şi să le stopăm din timp. Recomand însă să nu ratăm întâlnirile cu persoanele minunate chiar dacă sunt necesare eforturi uriaşe.

Disponibilitate şi deschiderea şi receptivitatea sunt trei condiţii obligatorii pentru o întâlnire eficientă.

7 Seri editia de Sibiu

AUTISMUL

mihaicopaceanuLasă un comentariu

Autismul

publicat în  “Sapte Seri”– Editia de Sibiu  6/19 apr 2012 http://www.sapteseri.ro Afli tot ce misca!

În anul 1997 Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat rezoluţia cu numărul 62/139 prin care declară Ziua de 2 Aprilie: WORLD AUTISM AWARENESS DAY. Din acel an în marile oraşe ale lumii au loc acţiuni sociale, campanii publicitare, flashmob-uri, conferinţe şi noaptea clădirile publice importante sunt luminate în albastru, toate cu scopul de a atrage atenţia asupra simptomelor autismului şi a ratei alarmante, de a conştientiza instituţiile statului şi cetăţenii de rând şi de a afirma şi promova drepturile acestor copii speciali.

Anul acesta, în albastru, Casa Poporului, dar nu Primăria din Sibiu. În România deşi sunt diagnosticaţi 4.000 de copii se consideră în realitate un număr estimativ de 15.000. Săptămânal zeci de cazuri noi. Românii însă operează cu mituri, prejudecăţi, „autismul este contagios”, „copilul ăla e violent” şi discriminări „să nu vină la noi în şcoală”, „e dezmierdat, ţineţi-l acasă, femeie!”. Nu avem încă o lege a autismului, o educaţie şi cultură a cetăţeanului şi nici specializări în terapii.

 

Autismul nu este limitat la o singură regiune geografică, afectează pe oricine indiferent de gen, rasă, clasă, nivel de educaţie sau mediul de provenienţă. Este o provocare mondială ce necesită o acţiune globală.  Dar ce este de fapt?

Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare ce începe încă din copilărie, înainte de 3 ani şi persistă de-a lungul întregii vieţi. Un copil cu autism este afectat în capacităţile sale de comunicare, în înţelegerea lumii cel înconjoară, în relaţionarea cu cei din jur alături de care pot fi comportamente repetitive şi interese limitate. E nevoie de terapie şi intervenţii comportamentale specializate. E nevoie de programe guvernamentale şi de înţelegere, compasiune, respect şi ajutor din partea noastră pentru ei şi pentru familiile lor.

 

7 Seri editia de Sibiu

Cultura şi femeia. Cultul femeii!

mihaicopaceanu16 comentarii

articol publicat în  “Sapte Seri”- Editia de Sibiu  9-22 mar 2012 http://www.sapteseri.ro Afli tot ce misca!

Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii. – Grigore Vieru

În ciuda eforturilor de a redescoperi cultura autentică, reacţia celor din jur, numiţi într-un mod oribil „consumatori” şi rezultatul aşteptat este nesatisfăcător. E adevărat că devine cunoscut ceea ce se vinde. Şi pentru că de-a lungul timpului cultura nu a fost o sursă extraordinară de profit a început să se „comercializeze” şi ceea ce nu aparţine originalului, autenticului, băştinaşului. Totodată, operatorii culturali sunt siliţi fie să se adapteze şi să ofere ceea ce se vinde (şi se cere) fie să rămână în necunoscut şi încet…destinaţi pierzării. Aşa au trecut şi aceste prime zile de martie când am celebrat prin mărţişorul copiilor primăvara iar apoi frumuseţea şi eleganţa femeii.

Ziua femeii nu mai deţine acea nobleţe de odinioară, când femeia era în centrul lumii, respectată, omagiată şi adorată. Când poeţii închinau versuri, artiştii opere, iar îndrăgostiţii făceau acte demne de nebunie.

Evenimentele culturale închinate femeii nu au fost de mare calitate! Femeia astăzi este deţinătoarea puterii, independentă, ţinteşte sus spre succes, doreşte profesie şi copii puţini. Bărbatul nu mai este foarte indispensabil în viaţa ei. Legătura dintre ei rămâne atât de firavă încât s-ar clătina şi rupe la cea mai mică polemică. Cred totuşi că prin însăşi fiinţa ei, femeia, are alte calităţi pe care dacă le-ar putea folosi cu inteligenţă ar putea evita multe din necazurile cotidiene ale cuplurilor. Nu mai cred în discursul despre supremaţia genurilor, uneia sau altuia. Dar admir femeiele care îşi întreţin căsnicia prin jocul cu propriul bărbat într-o formă de manipulare necesară şi inofensivă.

Femeia hrăneşte sentimentele şi devotamentul bărbatului surprinzându-l în fiecare zi prin chipul luminos, zâmbetul, delicateţea şi şarmul personal. Ea îi poate transmite din energia sa pură şi îl poate însoţi fidelă clipă de clipă până la sfărşit.

7 Seri editia de Sibiu

”AZI MI-AM DAT DEMISIA” sau despre Demnitate!

mihaicopaceanu7 comentarii

 ”AZI MI-AM DAT DEMISIA” sau despre Demnitate!

Mihai Copăceanu

material publicat in “Sapte Seri”- Editia de Sibiu 27 ian/ 09 febr  2012 www.sapteseri.ro  Afli tot ce misca

Sunt cuvintele unei prietene pentru care începutul anului 2012 a adus despărţirea de vechiul job şi deliberarea pentru alt job, cu totul diferit, într-un domeniu nou, pe scurt o altă provocare de viaţă.A avut această putere de a spune NU şi de a pune punct celor 14 ani de muncă neîncetată într-un sistem nu foarte performant, nici de invidiat, aşa cum este administraţia publică. Nu a plecat din laşitate, ori din eşec şi nefericire, dimpotrivă cu demnitate şi onoare, a părăsit sistemul pe care-l cunoştea cel mai bine, locul unde a dus multe lupte şi înfrângeri şi s-a avântat în mediul privat. În acea zi de ianuarie s-a trezit mai de dimineaţă la ora 5 şi şi-a rostit aceste cuvinte cu o perfectă luciditate. Rezultatul a fost surprinzător: “am simţit o pace interioară adâncă urmată de o eliberare şi o bucurie în drum spre casă”. Privea spre un viitor necunoscut dar propiu. Era Viitorul ei!  

 

 În definitiv, nu vă scriu de raportul dintre stat vs.privat ci de poziţia de demnitate pe care trebuie să o ai în viaţă, deseori, în confruntarea cu fiecare acţiune şi în faţa oricărei situaţii ambivalente şi confuze. E lecţia de a spune NU şi STOP. Gata! Imi ajunge! De a o lua de la capăt, de a pune început bun, de a te dinamiza şi redefini indiferent de domeniu, orientare şi consecinţe.  

Este demnitatea de a spune NU compromisului, NU suferinţei, NU minciunii, NU şefului ipocrit şi prietenilor profitori şi NU relaţiei amoroase îndelungate ce se dovedeşte a fi în defavoarea ta. Să nu confundăm demnitatea cu orgoliu sau cu insulta.

 Demnitatea este o atitudine morală măreaţă care se dobândeşte şi se exersează. Dar este dovadă cea mai înaltă ce caracterizează fiinţa umană supremă.

Voi fi onorat pentru fiecare om demn pe care-l voi întâlni.

7 Seri editia de Sibiu

Să NE REGANDIM VIITORUL !

mihaicopaceanuLasă un comentariu

Să NE REGANDIM VIITORUL !

 Mihai Copaceanu

material publicat in „Sapte Seri”- Editia de Sibiu 13/26 ianuarie 2012 www.sapteseri.ro afli tot ce misca

În ultimele zile m-am reîntâlnit cu prietenii din State ce reveniseră, acasă, pentru liniştea sărbătorilor în familie. După discuţii gen “şi ce ai mai făcut, cum eşti? Ce s-a mai schimbat în România?”, unde răspunsurile mele nu au fost întru-totul îmbucurătoare şi onorabile, i-am întrebat „Ce putem noi învăţa de la americani?” Fără a ezita mi-au zis direct „să privim în viitor, să avem viziune. Românii sunt prea mult blocaţi în trecut”. Şi de aici porneşte insuccesul. Discuţiile infinite şi seci despre cine a tras la Revoluţie, despre cât rău ne-a făcut comunismul, despre sistem, corupţie şi hoţie nu rezolvă cu nimic probleme prezentului şi provocările viitorului. Trecutul, deşi parte din noi, din propria noastră identitate ca naţiune, ne poate valorifica, însă totuşi ne împiedicăm de el şi nu dorim să privim în viitor şi să-l formulăm.

 

Întâlnesc tineri studenţi ce nu-şi pot justifica de ce au ales o facultate sau ce vor să facă după absolvire, tineri angajaţi ce nu urmăresc o dezvoltare şi o ascensiune profesională şi nicio schimbare a jobului în caz de regres sau rutină sau chiar bâtrâni pensionari ce pierd vremea palavragiind prin parcuri aşteptându-şi finalul vieţii.

Două trăsături principiale mi-au plăcut în biografiile oameniilor de succes ai lumii: o atitudine mentală sănătoasă (indiferent de eşec) şi o viziune pe termen lung. Tocmai ceea ce lipseşte românilor şi României. Optimism, dinamism şi planuri de acţiune. Noi suntem ba prea mult entuziasmaţi de prezent, trăindu-ne clipa, ba lamentabili şi jalnici, acuzând şeful, vecinul, ministrul, sistemul, primarul, iubita, pe oricine însă uităm de noi şi de noi cei ce vom fi în 5, 10, 20 de ani.

Privind spre viitor nu prezicându-l. Investind resurse, având puterea de a lupta, într-o societate nedreaptă,  iată succesul.