ARTICOLE PSIHOLOGIE

Interdicție sau protecție reală? De ce România trebuie să discute serios despre copiii și social media

Treaba cu interzicerea rețelelor sociale sub 16 ani nu este o glumă, cel puțin în Australia, Franța sau Marea Britanie. La noi am citit câteva declarații recente (dl Arafat, dl Predoiu), am apreciat munca enormă a doamnei senator Pauliuc pentru crearea si adoptarea Legii Majoratului Online, am văzut contributia doamnei deputat Turcan și in rest cam slabă reacția publică și mai ales cea parlamentară.

Australia a interzis în decembrie, astfel că cel puțin 4,7 milioane de conturi ale celor sub16 ani au fost restricționate în prima jumătate din decembrie.

În Franța deputații cu susținerea președintelui Macron au trecut proiectul spre examinare la Senat, vârsta fiind cea de 15 ani.

În 19 ian. 2026, Guvernul Marii Britanii a lansat o dezbatere de 3 luni, iar una dintre propuneri este tocmai interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 16 ani. Din documentul Parlamentului a reieșit următoarele:

  1. Argumente PRO

În ian. 2026, Esher Ghey, mama unei adolescente ucise, i-a scris Prim-ministrului, solicitând interzicerea rețelelor sociale pentru cei sub 16 ani. Fiica ei, Brianna avea o „dependență de rețelele sociale și se confrunta cu probleme de sănătate mintală încă de la vârsta de 14 ani. Dezvoltase o tulburare alimentară și se auto-vătăma, iar toate acestea au fost semnificativ agravate de conținutul dăunător pe care îl consuma online.”

Peste 60 de deputați laburiști i-au cerut Prim-ministrului să interzică rețelele sociale pentru copiii sub 16 ani.

„Copiii vor să facă ceea ce fac prietenii lor și sunt suficient de isteți pentru a descoperi cum să o facă. De aceea știu că majoritatea covârșitoare a părinților susține o interdicție, oricât de dificil ar fi de implementat.

Nu va mai fi nevoie să modelăm spațiile digitale pentru a fi universal ‘prietenoase cu copiii’ sau să impunem restricții generale asupra discursului și conținutului doar pentru că copiii le-ar putea vedea. Dacă încetăm să tratăm copiii ca pe adulți, putem înceta să tratăm și adulții ca pe copii.” Kemi Badenoch, liderul Partidului Conservator)

Cei care susțin interzicerea rețelelor sociale afirmă că aceasta ar reduce expunerea copiilor la o serie de pericole online.

Lord Nash:

”…Din 2016, a existat o creștere de 477% a numărului de copii care au apelat la  serviciile de sănătate mintală, iar tulburările de alimentație în rândul tinerilor de 17–19 ani au crescut de 17 ori. Dovezile arată clar că există o legătură puternică între aceste evoluții și creșterea semnificativă a ratelor de ADHD, suicid, depresie, anxietate și auto-vătămare în rândul adolescenților, asociată cu supraexpunerea la rețelele sociale.”

2.Argumente CONTRA  

O declarație comună din ian 2026, semnată de 42 de organizații avertizează că interdicția nu ar îmbunătăți siguranța și bunăstarea copiilor, ar fi un răspuns brutal, care nu abordează deficiențele succesive ale sistemului.

Ar putea forța copiii să intre în spații online mai puțin reglementate (dark-net), unde riscurile sunt mai mari. Copiii întrebați au spus că rețelele sociale sunt „esențiale” pentru construirea și menținerea relațiilor. Ar pierde oportunități, inclusiv de învățare, dacă nu li s-ar permite accesul.

Emily Setty, profesor de criminologie (Universitatea din Surrey), a declarat că interdicția „riscă să înțeleagă greșit atât problema, cât și soluția”.

Daunele pe care tinerii le experimentează online – de exemplu, bullying-ul, rasismul, sexismul, constrângerea, excluziunea și presiunile legate de imaginea corporală – existau înainte de apariția rețelelor sociale. Deși platformele digitale pot amplifica aceste probleme, ele nu le-au creat. Interdicția ar trata social media ca fiind problema, în loc să investigheze de ce apar aceste comportamente de la început.

O interdicție generală ar trata tinerii ca pe „un grup omogen”, ignorând diversitatea experiențelor, nevoilor și circumstanțelor lor.

Sonia Livingstone, profesor la London School of Economics, a spus că este nevoie de „prudență și mai multe dovezi” înainte de a introduce o astfel de interdicție.

Concluzie:

Pentru noi, ca români, mesajul principal este că protejarea copiilor în mediul online nu se poate face prin soluții simple sau interdicții totale. Social media aduce riscuri reale, dar și beneficii importante pentru relații, sprijin și dezvoltare, mai ales pentru copiii vulnerabili. De aceea, este nevoie să aplicăm ferm regulile existente și să cerem platformelor mai multă responsabilitate. Avem nevoie și în România de o dezbatere parlamentară reală, bazată pe dovezi, la care să participe specialiști, nu doar decidenți politici.

În același timp, România trebuie să investească serios în educație digitală și sănătate mintală, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Școlile au nevoie de educație digitală reală și de psihologi funcționali, iar deciziile trebuie luate împreună cu experți în educație, psihologie și tehnologie. Protecția copiilor înseamnă reguli clare, sprijin și dialog, nu izolarea lor de lumea în care trăiesc.

ARTICOLE PSIHOLOGIE · Blogul Adevarul

Dependenta de retele de socializare

dependenta de smartphone parinte copil 2articol scris de Ioana Nicolescu publicat pe Adevarul 

Dependenţa de reţelele sociale a ajuns în atenţia experţilor, care au observat cât de mult s-a schimbat comportamentul copiilor faţă de comportamentul social de acum 20-30 de ani. Schimbarea constă în faptul că tinerii socializează tot mai mult în mediul virtual, în loc să socializeze în lumea reală.

Sociologii şi psihologii de la Universitatea din Amsterdam realizează un studiu despre fenomenul social media şi modul în care schimbă relaţionarea între tineri, ale cărui rezultate preliminare le-au publicat deja în revista Horizon a Comisiei Europene. Cercetătorii spun că reţelele de socializare creează dependenţă, care poate fi observată atunci când le tai copiilor accesul la tehnologie (tablete, telefoane), iar comportamentul lor se schimbă brusc, devenind mai irascibili, nervoşi, incapabili să se concentreze asupra unui lucru şi tot timpul căutând un mod de a se reconecta la mediul virtual.

Lucrul acesta a fost iniţial observat de cercetători în rândul tinerilor pasionaţi de jocurile video, primii care au dezvoltat un astfel de comportament antisocial. Fenomenul îi îngrijorează pe părinţi, care de cele mai multe ori nu înţeleg ce se întâmplă cu copiii lor. Părerile specialiştilor sunt împărţite, însă. Pe de o parte unii sunt de acord că ceea ce se petrece contribuie la denaturarea comportamentului social uman sănătos, alţii spun că fenomenul la care asistăm este, de fapt, ceva mai complex decât atât şi arată o schimbare la nivelul întregii societăţi asupra modului în care comunicăm într-o lume care devine din ce în ce mai tehnologizată.

Psihologul clinician Yolanda Creţescu de la Centrul Vocaţional Happy Minds spune că avem de a face cu o paradigmă. Ea a explicat pentru „Adevărul” că nevoia de socializare este o nevoie de bază, iar copiii adaptează practic nevoia aceasta la tehnologia de azi, care aduce un comportament nou, reducând socializarea din plan real în plan virtual. Astfel, nevoia de a socializa faţă în faţă cu cineva se echivalează cu nevoia de a socializa virtual. „Nu este un lucru rău, dar e importantă cantitatea, cât de mult timp petreci în lumea virtuală. Pe reţelele de socializare, copiii îşi exersează abilităţile sociale în mediul virtual, care este un mediu mai securizat decât cel real.

Practic, imaginea de sine este protejată, dar este important ca tinerii să-şi exerseze abilităţile sociale şi în mediul real”, a spus psihologul. Ea a mai explicat că atunci când ajung la vârsta adolescenţei, în mintea copiilor se produc schimbări majore, iar nevoia de socializare devine mult mai mare decât în perioada copilăriei şi copiii se îndreaptă spre mediul de socializare care le este cel mai la îndemână, adică spre mediul virtual.

Psiholog: Mediul virtual creează o imagine de sine falsă

Psihologul Mihai Copăceanu, în schimb, spune că reţelele de socializare creează o dependenţă care afectează negativ în mod vizibil comportamentul copiilor. „Sunt persoane care au tot timpul deschisă legătura la Facebook, postează tot timpul (poze, selfie-uri, check in). Practic, acestea persoane postează pentru a-şi crea o imagine de sine, iar pentru susţinerea acestei imagini (identităţi virtuale), au nevoie de like-uri şi de comentarii. Lucrul acesta alimentează stima de sine, însă nu o stimă de sine reală. Practic, cu cât stima de sine este formată în funcţie de părerile altora, cu atât mai mult reprezintă o imagine falsă.

Peste 70% din stima de sine trebuie să vină din propriile tale experienţe, nu din părerile celorlalţi despre tine, altfel nu este o reprezentare reală. Practic, prin trăirea în mediul virtual, se face o disociere între persoana reală şi persoana virtuală, iar pericolul dependenţei, pe lângă faptul că îţi neglijezi viaţa reală, este că ajungi să ai o imagine de sine falsă şi în momentul în care vei conştientiza asta, riscul că cazi în depresie este mare.

Cred că dependenţa de mediul social virtual este mult mai gravă decât ne dăm seama„, este părerea psihologului Copăceanu, blogger adevarul.ro.

STUDIU: Cel puţin 5% din tinerii de astăzi sunt dependenţi de reţelele sociale Sociologii au început să aibă din ce în ce mai mult interes în fenomenul social media, având în vedere amploarea sa şi modul în care schimbă relaţiile interumane. Rezultatele preliminare ale unui studiu despre deprinderile pe care le au tinerii vizavi de social media, realizat de cercetătorii de la Universitatea din Amsterdam, arată că în jur de 5% din adolescenţi pot fi numiţi pe drept, dependenţi de reţelele sociale. Aceştia tind să mintă în legătură cu timpul pe care îl petrec pe reţelele de socializare, folosind aceste site-uri drept o modalitate de a fugi de realitate. De asemenea, ei îşi pierd în timp interesul de a se mai întâlni faţă în faţă cu prietenii şi sunt deseori iritaţi şi antisociali, potrivit cercetării.

Profesorul Patti Valkenburg de la Universitatea din Amsterdam analizează date legate de utilizarea obsesivă a reţelelor de socializare, bazându-se pe datele pe care comunitatea ştiinţifică le are deja cu privire la sindromul dependenţei de jocuri video.

212

Cele nouă simptome pe care cercetătorii le-au descoperit în aceste cazuri sunt:

1) Petrecerea unei durate semnificative de timp gândindu-se la ce se petrece pe reţelele de socializare

2) Nevoia de a petrece şi mai mult timp socalizând pe net pentru a simţi efectele aşteptate

3) Sentimente de nelinişte, furie, frustrare, anxietate sau tristeţe atunci când nu pot utiliza social media

4) Tentative nereuşite de a opri, controla sau reduce utilizarea social media

5) Utilizarea reţelelor de socializare pentru a ameliora stările negative de spirit

6) Continuarea utilizarii, în ciuda consecinţelor negative observate

7) Minţirea celorlalti în privina duratei de timp petrecute online

8) Diminuarea activităţilor recreative

9) Pierderea unor oportunităţi importante de a relaţiona cu oamenii în lumea reală Aceste criterii sunt folosite de psihoterapeuţii americani pentru a stabilidacă o persoană este sau nu dependentă de gaming.

Olanda a fost una dintre primele ţări europene care a beneficiat de internet, motiv pentru care, spune Valkenburg, este posibil ca olandezii să fie un pic mai avansaţi în ceea ce priveşte dezvoltarea acestor comportamente. Momentan atât fenomenul cât şi studiul acestuia este abia la început, însă Valkenburg spune că până acum, cercetările arată că fetele sunt mai suscepibile la dependenţa de social media decât băieţii. De asemenea, ea mai spune că dezvoltarea dependenţei are loc adesea pe un fond sentimental negativ, depresiv, fiind vorba în general de persoane care suferă de singurătate. „Ştim că adolescenţii singuratici sunt în risc mai mare de a ajunge să utilizeze social media şi gaming în mod obsesiv, dar folosirea obsesivă a acestora va genera şi mai multă singurătate”, a explicat Valkenburg.
photo credit : dose.com
dependenta de smartphone parinte copil 3