Adolescenta doamna psiholog Aurora Liiceanu

iunie 26, 2021 mihaicopaceanuLasă un comentariu

                    Adolescența

Adolescența este astăzi o temă îndelung dezbătută, ea fiind mai ales prioritară în relațiile între părinți și copii. Psihologii consideră, pe bună dreptate, că adolescența, dar și pre- și postadolescența sunt episoade în viață în care pot adesea apare turbulențe și relații dificile cu părinții.

Explicația psihologilor este simplă: la aceste vârste copiii se confruntă cu cea mai mare pondere de probleme legate de personalitatea lor. Este vorba de orientarea sexuală, orientarea profesională, opțiuni și frământări privind ideea de familie și de parentalitate. În acest fel, în definirea personalității tânărului/tinerei, presiuni către opțiuni și decizii apar ca fiind atât presiuni sociale, cât și presiuni determinate de familie, prieteni, colegi. Se vorbește mult despre prăpastia între generații, o temă care există de tare mult timp, dar care astăzi pare să fie mai acută.

Tinerii spun că sunt înstrăinați de părinți care nu-i mai înțeleg, pentru că părinții nu se racordează la realitate, dificultățile de comunicare axându-se pe două teme: tehnologia, mai ales cea a comunicării, care modifică substanțial relațiile interpersonale și sexualitatea.
Revenind la turbulențele vârstei ajungem la ideea de alegeri, căci orientările amintite duc la alegeri, iar viața este un șir de alegeri. Unele alegeri au consecințe de mare durată, altele nu. Schimbări se pot face, dar nu întotdeauna. O alegere înseamnă o versiune a propriei identități care poate fi fericită sau nu. Aceasta este marea problemă cu care se confruntă tinerii de astăzi, mai ales când mediul social este atât de dinamic și chiar haotic spun cercetătorii.
Ce faci cu viața ta, cum îți așterni ca să dormi bine este o problemă personală în care ajutorul părinților este mai adesea precar sau dificil de acceptat de cei tineri. Viața este, până la urmă, ceva care se conturează prin alegerile făcute.

publicat in ”Consiliere si orientare in cariera. Ghid pentru profesori si parinti”

Consiliere si orientare in cariera. Ghid pentru profesori si parinti [0]

                    Aurora Liiceanu, psiholog și scriitor, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.

Educatia noilor generatii -Acad Constantin Bălăceanu Stolnici

iunie 26, 2021 mihaicopaceanuLasă un comentariu

Comportamentul uman individual si social este extrem de complicat in special datorita dezvoltarii aspectelor socioculturale. El este realizat prin mecanisme neuroendocrine determinate genetic, dar mai ales modificate epigenetic (gratie plasticitatii sistemului nervos) prin invatare.
Invatarea empirica (spontana) dar mai cu seama educatia in familie sau institutiile de invatamant sunt procese esentiale pentru formarea si dezvoltarea indivizilor si societatilor umane. Ele sunt mai active in adolescenta si prima tinerete cand creierul se maturizeaza morfologic si functional si cand plasticitatea sa este mai sensibila si mai eficienta.
De aceea, educatia noilor generatii este o sarcina extrem de importanta pentru elitele unei societati, pentru institutiile de invatamant (mai cu seama cele preuniversitare) si pentru familie. Educatia este o sarcina plina de responsabilitati dar si extrem de dificila, printre altele, pentru ca nu poate fi standardizata universal din cauza diversitatii oamenilor si a diferitelor culturi umane.
Din Neolitic viata lui Homo sapiens sapiens a evoluat social, cultural si tehnologic. Bazele de date acumulate au crescut si cresc exponential. Idealul lui Pico della Mirandola din secolul XV „de omni re scibili” ridiculizat in secolul luminilor de Voltaire a devenit o utopie.
In lume exista diferite profesiuni, domenii ale culturii si specializari stiintifice, exista diferite cariere. In acest context idealul renascentist s‑a metamorfozat in superspecialistul modern, caricaturizat de Bernard Shaw sub forma celui care cunoaste si manipuleaza din ce in ce mai multe aspecte ale unui domeniu din ce in ce mai limitat pana ce „va sti totul despre nimic”.
Este limpede ca formarea diferitilor specialisti, profesionisti sau activisti intr‑o cariera necesita pregatiri sau programe de educatie specifice. De aceea, omul in devenire si familia lui sau cei ce au grija de el la un moment dat trebuie sa aleaga drumul pe care va merge. Este o alegere grea!!! Aceasta alegere ar trebui sa tina seama de personalitatea candidatului, de aptitudinile sale, de unele repere valori culturale si economice, de unele traditii si interese ale familiei dar si (din ce in ce mai mult) de motivatiile celui implicat dar inca nematur. Aceasta alegere este centrul de putere al acestei carti a lui Mihai Copaceanu, un distins si meritos psiholog cu o vasta paleta de cunostinte.

Constantin Bălăceanu-Stolnici: „Sunt monarhist.” | Monarhia Salvează România

Cum remarca autorul problema este dificila din cauzata ca nu stapanim riguros posibilitatile de a detecta aptitudinile omuletului care se afla in plina formare. Desigur suntem departe de fanteziile (nu lipsite de un oarecare interes) ale frenologilor veacului XIX, dar fiabilitatea prognosticurilor noastre este inca destul de aproximativa. Surprizele si esecurile sunt frecvente. Reperele utilizate sunt adesea contradictorii. De asemenea, factorii decizionali (tinerii, familia, profesorii, etc.) nu au totdeauna pregatirea necesara si adesea sunt de rea credinta (mai ales acei mentori ocazionali ce contamineaza cu elucubratiile lor mediile de informare).
Lucrurile s‑au complicat in ultimele decenii prin faptul ca ponderea celor ce decid alegerea carierei s‑a deplasat (in secolul culturii IT) de la adulti la tinerii plini de fantasme, creduli si orgoliosi. Pare un succes, dar este doar unul romantic.
Tinerii sunt optimisti (vad numai partea plina a paharului) si naivi (cred usor ca tot ce zboara se mananca) si nu au descoperit inca RAUL ce infecteaza relatiile interumane. De aceea cad, usor in capcanele ce li se intind.
Mai este ceva! Tinerii zilelor noastre, traiesc cu o dependenta crescanda intr‑o lume virtuala a carei parametri si repere difera mult de cei ai lumii reale. Traiesc cu o beatitudine ingrijoratoare in jungla retelelor de socializare in care (deseori la adapostul anonimatului) circula informatii si dezinformatii necontrolate care distorsioneaza realitatile lumii reale si genereaza reprezentari decizii si comportamente aberante si de prea multe ori malefice.
Aceasta carte pornind de la complexitatea si importanta problemei alegerii profesiunii sau carierii cu luminile si umbrele lor, ofera un sprijin, (bazat pe cercetarea stiintifica a realitatilor) pentru factorii principali implicati: familia si scoala.

Prof. Univ. Dr. Constantin Balaceanu Stolnici
Membru de onoare al Academiei Romane

GANDURI DE LA OXFORD...

De ce m-aş întoarce în România (I)?

ianuarie 30, 2013februarie 5, 2013 mihaicopaceanu5 comentarii

Articol scris pe Blogurile Adevarul aici 29 ian 2013

Sunt în cel de-al treilea an al plecării mele din România în Marea Britanie pentru a-mi continua studiile. Tocmai am început un program doctoral în psihologie (mai rar!). Dar plecarea mea nu a fost îndemnată numai de acest simplu motiv: „Hai să studiez”.

Am avut parte de studii post-universitare în străinătate întâi doi ani: un prim an la Oxford şi încă unul la Londra. Am obţinut un masterat la Institutul de Psihiatrie şi Kings College London şi m-am întors în toamna anului 2010 cu gânduri limpezi, idei, cu o puternică motivaţie şi cu o determinare de a îmbunătăţi acel mic loc de lume românescă unde voi avea să muncesc şi să schimb puţin din România mea.

M-am întors în Europa Occidentală deoarece trecuseră doi ani de subzistenţă în Sibiu şi în urma unor eforturi şi auto-încurajări repetate mi-am dat seama că oricât de mult aş munci, oricât de entuziasmat şi oricâte joburi, proiecte sau iniţative civice aş avea „schimbarea” este de-a dreptul nesemnificativă. M-am luptat nu de puţine ori de unul singur cu morile de vânt. Am apelat cu curaj la presă, am lucrat pro bono în presa scrisă şi televiziune, am scris articole şi am realizat emisiuni săptămânale la tv în toată această perioadă cu scopul de a „Regândi România”. În toamna anului 2012 m-am reîntors având un gust amar şi o adâncă tristeţe în suflet.

Alături şi de-o seamă cu mine sunt milioane de adulţi şi alţi zeci de mii de studenţi ce au luat drumul aspru al străinătăţii pentru devenirea lor personală şi profesională. Nu au fugit din ţară, nu au fost laşi şi nici nu şi-au părăsit propria patrie. Repet, dacă pleci din România nu e un semn că nu-ţi preţuieşti ţara şi nici dacă trăieşti în România nu înseamnă că o respecţi şi avem exemple o grămadă. Ba mai mult, credeţi-mă, odată ajunşi aici, printre străini, confruntându-ne cu alte naţionalităţi, mentalităţi, culturi, etnii şi religii ne-am redescoperit pe noi înşine, ne-am întors la originea noastră şi am început să ne preţuim şi să ne iubim mult mai mult ţara.

Depărtarea geografică mi-a stârnit apropierea sufletească. Am început să credem în ţara noastră şi în oamenii dragi nouă şi de aici prin mijloacele noastre (discuţii, colaborări, vizite, parteneriate, proiecte pe plan local, evenimente, etc) continuăm să ne ajutăm comunitatea din care am plecat. Estimăm că peste 40.000 de studenţi să regăsesc în întreaga lume la mari universităţi. Cei mai mulţi dintre aceştia conform statisticilor studiază economia, managmentul, ingineria, informatica, dreptul sau medicina. O treime din cei plecaţi ar dori să se întoarcă fără mari pretenţii şi fără multe condiţiuni, de exemplu chiar pe un salariu lunar de 400 de euro. Alţii sunt îndoielnici şi indecişi şi alţii nu văd cum şi-ar putea regăsi locul din pricina faptului că profesiunea lor implică muncă la cel mai înalt nivel în instituţii de specialitate şi laboratoare extrem de performante care lipsesc din România.

În urmă cu 4 ani câţiva tineri s-au gândit cu dragă inimă la studenţii români şi au format o Ligă a Studenţilor Români din Străinătate (LSRS. www.lsrs.ro ). După patru ani această asociaţie apolitică şi echidistantă numără acum peste 7.500 de membri în întreaga lume, 200 de voluntari, 30 de filiale în 50 de ţări, din America până în Japonia şi a elaborat sute de proiecte pentru peste 10.000 de beneficiari. (mai detalii aici GALA si aici)

România şi românii au devenit cunoscuţi prin exemplele lor pozitive ce pot contrabalansa ocara celor răi. Nouă ne pasă de viitorul României, suntem tineri, competenţi şi motivaţi şi credem în potenţialul nostru de a transforma România. Şi ne dorim să muncim pentru România nu să ne lamentăm.