Adolescenți ajunși la spital, mii de lire sterline cheltuite pe detectoare de țigări electronice și elevi dependenți care se ascund în toalete – sunt doar câteva dintre provocările cu care se confruntă școlile în  „urgența de sănătate publică”.

Profesorii din Anglia spun că se simt singuri în „lupta” împotriva țigărilor electronice.

Un sondaj solicitat de BBC, realizat în rândul a mii de profesori de gimnaziu și liceu, a arătat că aproape o cincime spun că în școala lor au fost instalate detectoare de vaping, iar 35% afirmă că a fost trimis personal suplimentar pentru a supraveghea incinta școlii și a-i opri pe elevi să vapeze.

„Nu contează câte avem, atâta timp cât le găsim, intervenim și lucrăm cu părinții și poliția pentru a reduce numărul lor”, spune directoarea Lisa McCall.

Pe biroul ei de la Wales High School din Rotherham (South Yorkshire), se află o mapă din plastic format A4, plină cu țigări electronice și sticluțe de reumplere confiscate.

Alături, o cutie de ciocolată reutilizată conține încă zeci de astfel de dispozitive.

Direactoarea spune că vapingul nu a fost niciodată o problemă în școală până la un „incident cu adevărat periculos” petrecut într-o zi anul trecut, când unui elev de 15 ani, i-a fost oferită o țigară electronică contaminată cu „un fel de substanță ilegală”.

Elevul a declarat „ Podeaua părea elastică, vederea mi s-a încețoșat și apoi am avut un atac de panică”.

A fost dus la spital, iar ulterior și-a revenit complet.

Cum a reactionat scoala?

După acest incident elevii responsabili au fost exmatriculați definitiv.

Rapid, școala a instalat 3 detectoare de țigări electronice, fiecare costând 1.000 de lire sterline, a început să folosească detectoare portabile de metale și a introdus un program prin rotație cu 4 membri ai personalului pentru a monitoriza coridoarele.

Directoarea spune că acum mai puțini copii vapează în școală, dar aceste măsuri reprezintă „o distragere totală de la motivul pentru care suntem aici – acela de a educa și sprijini copiii. Acei 3.000 de lire ar fi putut fi folosiți pentru echipamente IT sau chiar pentru angajarea unui membru al personalului pentru o perioadă de timp”.

Un elev, care spune că a fost presat de colegi să înceapă să vapeze la vârsta de 10 ani, afirmă că încă vapează în școală, deoarece noile măsuri fac acest lucru mai dificil, dar nu imposibil.

Unii elevi care vapează spun că părinții lor știu – niciunul dintre aceștia nu aprobă, dar nu pot face nimic în această privință.

Directoarea spune că unii părinți nu susțin eforturile școlii de a combate problema, deoarece „mulți cred că este mai bun decât fumatul”.

Matthew Day, profesor de științe și tutore de an, spune că este convins că unii elevi sunt „cu siguranță” dependenți de țigările electronice.

„Observi unele trăsături tipice dependenților: devin destul de agitați și sunt disperați să iasă din clasă pentru că au nevoie să-și satisfacă acea nevoie”.

Profesorul le oferă unora dintre elevi Blu Tack pentru a se juca cu el, ca să îi ajute să rămână concentrați la ore. El crede că elevii au nevoie de ajutor pentru dependența lor, dar consideră că serviciile nu au înțeles „dimensiunea problemei”.

„De ce nu se face mai mult în privința magazinelor care vând țigările electronice la prețuri atât de mici?. Avem elevi care cumpără câte 20, pentru că știu că le pot lua cu 6 lire și le pot revinde cu 8.

Este foarte greu pentru o școală să ducă singură această luptă.”

La St Lawrence Academy din Scunthorpe, Lincolnshire, personalul spune, de asemenea, că se confruntă cu o luptă pentru a preveni ca vapingul să interfereze cu orele de curs.

James Stainton, care predă lecții despre riscurile vapingului, spune că elevii recunosc cu ușurință că sunt „dependenți” de acest obicei. Elevii ascunzând țigările electronice în toalete și ies frecvent de la ore pentru a vapa.

O elevă de 15 ani spune că ia între 400 și 500 de pufuri pe zi din țigara electronică, deși știe că acest lucru este dăunător pentru sănătatea ei.

„Am văzut mulți alți oameni făcând asta și am vrut doar să încerc și eu, iar apoi nu am știut cum să mă opresc și am continuat”, adaugă ea.

Adolescenții nu percep riscurile; este în natura lor să nu gândească pe termen lung”.

articol scris de Sabbiyah Pervezand si Louise Fewster,BBC Yorkshire and Lincolnshire publicat in engleza pe BBC la 7 ian 2026